Aleasa regelui cu colti

Capitolul 53

Abia intra pe usa si simti un miros ciudat. Era obosita, dar cand se gandi ca cineva reusise sa treaca de toate sistemele de securitate si putea sa gaseasca foarte usor catacombele, unde avea deja transportate cateva arme. Nu suportase sa stea la hotel, stiind ca are o casa goala, achizitionata doar pentru secretara ei ce vedea destul de des in zona. Mereu cautase casele cu catacombe, stiute doar de putini oameni. Inchise cat putu de silentios usa, apoi deveni invizibila. Dadu usor la o parte un tablou 3D, prinzand intre degete arma cu gloante universale, ce afecta orice specie, dar doar pentru mai putin de 15 secunde. Il sau o simtea ca e undeva in sufragerie, deci inseamna ca avea suficient timp sa ia o tepusa din dulap.

-Draga mea, inteleg ca te-ai nascut vanator si ca instinctele primare inca actioneaza, da' ai uitat ca acum ai puteri supranaturale?! Poti sa-l parlesti dintr-o singura miscare!

-Si daca gresesc?! Nu pot risca ca cineva sa stie...

-Inseamna ca te-am antrenat degeaba toti anii astia si ca tot o incapabila ai ramas.

De cand Izabella se implinise si isi capatase si celelalte doua forme, Azael si Azrael aveau puteri limitate, aflandu-se in corpul ei. Nu ii explicasera totul, din acelasi motiv: "Nu e inca timpul sa stii.". Asa ca aflase doar ca ea, teoretic, era mai puternica decat cele doua si ca dupa ce o sa ajunga sa cunoasca totul si o sa fie perfect in armonie cu ea, ele or sa fie elibirate din trupul ei si...firul narativ a luat brusc sfarsit.

Dar nu stia cum, Azrael inca reusea sa o scoata din minti. Asa ca reveni la forma ei vizibila si lasa pistolul pe o masa. Ochii ei devenira rosiatici, un rosu deloc asemanator cu cel al vampirilor, iar oxigenul din aer incepea sa dispara treptat. Vampirii se raneau daca isi infigeau proprii colti in piele. In schimb, ea era imuna la propriile-i puteri. Cand auzi cateva tusituri slabe, intra.

Vazand coada de par roscat si ochii caprui ai lui Judy, ramasese pe loc, fiind trezita din paralizia ei neexplicata de sunetul pe care fata il scoatea disperata, insetata de bunatatea aerului.

-Ce naiba cauti aici?! se rasti la ea, dupa ce fu sigura ca respira cum trebuie si ca oxigenul reintrase in atmosfera.

-Aaa...tu mi-ai zis sa vin aici dupa ce imi revin? o intreba ea, ca si cum ar fi fost cel mai logic raspuns al planetei.

-Judy, ti-ai zis sa vii la adresa de pe cartea de vizita si sunt sigura ca nu e asta!

-Da, stiu. N-am vrut sa vin la companie, asa ca ti-am luat mirosul si...aici sunt!

-Judy, in viata ta, dar in viata ta sa nu mai intri asa in vre-o casa de-a mea! Nu te uita asa la mine! Eu vorbesc cat se poate de serios! Daca nu intram inainte, acum ai fi fost moarta!

Insa Judy deja sarise de la locul ei, luand-o in brate si gata sa o tranteasca pe jos.

-Ti-am spus sa nu-mi mai sari de gat! se vaicari ea, scotand un mic suras.

-Doamne, nu-mi vine sa cred ca esti aici! Nu esti moarta! Cand ai venit atunci si te-ai ...transformat, am crezut ca delirez eu, dar cand chiar m-am simtit mai bine si acum...uite-ma! Sunt aici, la naiba! Stau de doi ani in afurisitul ala de pat, n-am mai pus nimic singura in gura de atata timp!

Trecuse prea mult timp cat fetele discutara ca noi sa il putem cita, asa ca e bine sa ne multumim si cu un rezumat, din care Izabella a aflat ca Judy chiar suparase un spirit, incercand sa treaca prin cascada Spiritelor, ceea ce a dus la imbolnavirea ei. I-a povestit cu amuzament cum Matt a inceput sa planga cand cu doua zile in urma se daduse singura jos din pat si se simtea extraordinar si cum se albise cand era gata sa cada din picioare din cauza ca nu era obisnuita de atat de multa vreme cu mersul.

-Si chiar nu vrei sa-mi spui cum de nu ai murit? Cum m-ai vindecat, macar?!

-Nu, Judy. Esti singura persoana care stie despre asta si nu imi pot permite luxul ca cineva sa afle...