Aleasa regelui cu colti

Capitolul 5

 Iza pov*

Orele au trecut greu...mult prea greu. Mintea mea se concentra asupra unui singur nume: ,,Christian Grimaldi''...Vampirul care a trezit vanatorul din mine...Nu faptul ca aceasta se afla intr-un colectiv uman ma deranja, pentru ca sigur mai sunt multi altii, dar chiar in clasa cu mine?! Dintre 4 clase, chiar in cea in care sunt eu? De ce universul nu tine niciodata cu mine? Si de ce imi tot suna atat de cunoscut numele de Grimaldi?..Grimaldi...Grimaldi...unde, oare unde am auzit de numele asta si de ce imi da un sentiment ciudat? Uff...parca nu aveam deja sute de mii de intrebari in cap, acum m-am mai ales cu cateva! Sunt mai ceva ca vanataile!

Dupa orele care niciodata nu mi s-au parut atat de plictisitoare, am ajuns, nu stiu cum, in fata casei Annei cu degetul pe sonerie.

-Buna! spune Anna; avea parul pe bigudiuri, oja proaspata si un inceput de machiaj. Iar miroase a intalnire...

-Pamantul catre Iazabella! Domnisoara cu capul in nori ne onoreaza cu prezenta ei pe Pamant?

-Anna, cand ti-am spus ultima data ca ai cele mai rasuflate glume si mistouri?

-Pai....daca stau sa ma gandesc...ultima data cand am vorbit! Adica acum cateva ore! Ce, ai rata tu o ocazia sa-mi spui asta!?

-Mda, nici cu sarcasmul nu o ai...

-Cine vorbeste...Doamne! O sa mi se intareasca oja daca mai stau in curent! Ai de gand sa intri azi? Si cat urcam scarile poate imi spui si ce ai patit si de ce ai venit. Ziceai ca stai sa inveti in dupa-amiaza asta.

-Adevarata problema e ca nici eu nu stiu....

 Am ajuns in camera Annei, care era un dezastru. La propriu si la figurat! Nu prea aveau parte ochii mei de acest tablou, deoarece dna. Balker era o femeie foarte ordonata si daca intra in camera fetei sale si ar fi gasit ce era acum in ea, de exemplu, cred ca in urmatoarele saptamani ar fi spus ,,Bye, bye'' la telefon si iesiri. Si draga mea prietena e dependenta de telefon!

-Ăăă...as fi vrut sa articulez doua cuvinte, ca sa nu stau macar ca o sperietoare de ciori.

-Ce ,,Ăăă...''? Nu are voie si sifonierul meu, macar odata, sa dea tot afara?

-Ba da, dar...nu cred ca e cea mai buna modalitate de a o spune... Apropo, sti ca e aproape 15:00, nu?

-Cat???!!!? Nu, nu, nu, nu! M-am pierdut in notiunea timpului! Iza! Nu-i asa ca nu ti-am lasa propria prietena la greu si ca ai salva-o de la o viata de cateva saptamani fara telefon? Nu-i asa, draga mea?

-Nu stiu...daca e asa, eu cred ca ma duc acasa...*am dat sa ies pe usa, dar Anna ma prins de brat*

-Hai lasa smechereala! Crezi ca in 15 ani nu am aflat nimic despre prietena mea?!

-Gata, ma predau! Hai sa ne apucam de strans!

 Anna se impacientase deoarece la ora 15:00,mama sa iese de la ore si in 10 minute ajunge acasa. Si primul lucru pe care il face e sa verifice daca totul e pus la locul sau. Si ii cam place sa inceapa cu camera fiicei sale.

-Am terminat! spune Anna.

-Si chiar la fix! ii soptesc eu in timp ce usa camerei se deschide lansad la iveala silueta de milioane a unei femei cu parul blond si ochii caprui, bine conturati si pusi in evidenta de un machiaj nu foarte strident.

-Buna ziua, dna Balker! ii spun eu de pe pat.

-Buna, mami! *Anna se cam lingusise si cred ca are un motiv pentru asta...*

-Buna, fetelor! Iar faceti experimente pe par?" Pacat de el...

-Hahaha, ce-am mai ras! Haide, mama, stii ca parului meu ii place sa fie ondulat, incretit si facut in mii si milioane de feluri. Niciodata nu m-as indura sa-l chinui.