Aleasa regelui cu colti

Capitolul 12

 La media( poza de sus) este James Hunter.

Christian pov*

Cum am pasit in sala de bal am putut simti sangele uman si cel de vanator cum lupta pentru suprematie. Sangele uman vrea sa-i tina linistiti, iar cel de vanator vrea sa-i arunce la lupta, sa le starneasca nevoia de sange varsat.

Ma indrept cu Edward spre masa vanatorilor. Toti stau si vorbesc, iar vanatoarele, nu pot spune ca arata rau. Cu simplitatea lor pot depasi orice dama de companie a vampirilor. Dar de ce sunt doar 5? Unde a disparut acea Roseman? I-am simtit prezenta, trebuia sa fie aici...

-Buna seara! Cred ca nu mai avem nevoie de introducerile plictisitoare! le spun eu, in timp ce ma apropi de masa.

-Desigur! De ce sa mai pierdem vremea?! spune Marker.

-Ce spuneti daca v-as prezenta cateva oficialitati din erarhia noastra? le spun eu.

-Nici sa nu te gandesti! imi replica Hunter. Asta stie ca vorbeste cu cea mai puternica fiinta de pe Pamant?! Cum isi permite!

-Majestate, incepe mostenitoare lui Balker, ce ati spune sa ne retragem ca sa putem discuta, apoi noi sa plecam, ca dvs. si restul societatii sa va puteti continua balul?

Fata asta macar a aratat o urma de respect. Adica, nu cred ca ma respecta ea, dar na, a folosit tonul oficial. Macar atat efort sa depuna si ei. Eu ma chinui sa nu sar la gatul lor, nu invers!

-Atunci nu incape indoiala! O sa discutam mai tarziu, pentru a va putea bucura de bal. Domnisoarelor, imi acordati un dans?

-Desigur!

-Dar mai intai, dupa cum spune traditia, balul trebuie deschis de gazda. As vrea ca acest prim dans sa mi-l ofere o viitoare conducatoare!

Mi-am intors privirea spre un colt al mesei. Stiam ca acolo se afla. Totusi, nu pot sa-mi explic cum coltisorul acela este invaluit in intuneric. Toata sala e luminata de candelabre mari, puternice, nu exista colt umbros. Dar ea este invaluita intr-o sfera de intuneric care nu se prelungeste mai mult decat sa o acopere.

Deodata, din umbra, isi face aparitia o sanda argintie, iar la o secunda, ea-mostenitoarea lui Roseman...

-Buna seara! Am inteles ca asteptati un dans de la prietenele mele!

-Da, domnisoara, dar mai intai as dori unul de la o viitoare conducatoare!

-Atunci puteti astepta la masa noastra pana soseste! Nu ne deranjeaza!

-Domnisoara, despre dumneavoastra era vorba...

-Ce va face atat de sigur ca eu as poseda in viitor aceasta functie? De unde stiti ca nu o sa aiba onoarea acestei functii domnisoara sau dansul?

Fata asta imi testeaza nervii?! Sau isi bate joc de mine? Si maimutoii aia din spatele ei mai au nevoie de o secunda sa pufneasca in ras. Si se pare ca nenorocitul meu prieten le urmeaza exemplul. O sa ma ocup eu mai tarziu de el!

-Atunci, imi acordati acest dans?

-In ce calitate? spune ea destul iritata.

-In calitate de gazda a acestei petreceri si rege al Vampirilor!

-Desigur!

Mi-a dat un zambet de o falsitate cum rar iti e dat sa vezi. I-am intins mana si ea s-a uitat perplex la ea, apoi a primit un cot de la fata de langa ea. Mi-a luat mana, dar s-a oprit cand am ajuns langa Edward.  Si-a ridicat rochia si la calcat puternic pe picior, iar acesta a scancit. De ce, e o intrebare tare buna! Vampirii nu pot fi raniti cu lucruri din astea umane, tocuri sau arme cu gloante de otel.