Aleasa regelui cu colti

Capitolul 35

Paris, anul 1900

Muzica rasuna in intreaga incapere, chiar prin tavanul de sticla. Parisul a fost ales pentru Expozitia Mondiala, iar crema societatii sarbatorea inceputul unui nou secol in proaspatul terminat Grand Palais, una dintre mandriile Frantei. In sala principala, pe imensul ring de dans, cupluri de nobili dansau, in timp ce altii stateau pe margine, discutand despre calatorii, afaceri sau flori. In fata palatului, o ultima trasura opri. Era infasurata cu catifea neagra, in timp ce usile formau o coroana poleita cu aur. Din ea coborara trei persoane. Primul din ei avea parul indreptat intr-o parte, usor bufant si scurt, un fel necioplit pentru acea vreme. Dar ochii lui azurii faceau doamnele si domnisoarele sa uite de acest gest nepoliticos. Ajutata de mana lui, cobori o tanara invesmantata in cele mai scumpe materiale satinate de culoarea piersicii coapte. Parul lung si castaniu ii statea frumos asezat intr-o impletitura inconvoiata pe cap, in ea avand o bijuteria ce aducea o tenta orientala, pornind din mijllocul fruntii, unde se odihnea o perla si ajungea in vartejul coafurii, terminandu-se cu un fluture din aur. Si fata arata ciudat, din perspectiva femeilor, dar frumusetea ei ii facea pe tinerii gentilomi sa intoarca capetele. O ultima silueta parasi trasura. Invesmantat intr-un costum negru, cu un baston demn de pozitia lui, tanarul cu par de smoala si ochi de Acvamarin* se distra si el de minune la imbujorarea din obrajii femeilor ce il priveau. Toti trei urcara scarile, ajungand la niste valeti special amplasati pentru ei, ce ii intampinara, luandu-le paltoanele. Un orator ii vazu si ii prezenta cu niste nume false, dar atat de respectate. Multimea nobiliara amuti la vederea trio-ului. Acestia inaintara cu zambetul mai mult sau mai putin pe buze, ajungand langa grupul pe care, remarcase societatea, il frecventau mereu la baluri si evenimente. Acestia inclinara usor din cap la vederea lor, cei trei facand la fel. Se salutara cordial, asteptandu-si bauturile.

-Nu vi se pare plictisitor faptul ca la fiecare bal fac la fel?

-Ba da, deja devine o obisnuinta.

-Doamna, adica v-ati saturat de ovatii?

-Oh, nu! Dar deja din partea acestor oameni schimbatori sunt niste fire de praf!

-Eu, in schimb, nu o sa ma plictisesc niciodata si o sa incurajez aceste baluri in familia mea.

-Propun sa lasam acest subiect deoparte. Copii, ce mai face mama voastra?

-Stiti ca nu mai suntem deloc niste copii, nu-i asa?

-Pe langa noi, normal ca sunteti! Ei?

-Este bine, multumim. Dar nu a putut participa, dupa cum vedeti.

-Da, am vazut ca in ultima perioada nu prea si-au mai facut aparitia.

-Domnsioara Chloe, imi faceti imensa placere de a-mi acorda un dans?

-Va rog sa ma scuzati, dar se pare ca datoria ma cheama!

Tanara fata parasi grupul.

-Atunci, cred ca o sa ma plimb si eu pe aici.

-Ai grija, Christian! Nu vrei sa se intample ca data trecuta!

-Am eu grija de el, Caleb.

-Asa sa fie, Edward. Nu vrem sa ascudem si de data asta atat de multe cadavre.

S-au scurs cateva ore, timp in care cei trei vampiri roiala au dansat si s-au hranit pe saturate. Intr-un moment in care se alaturasera iar grupului de supranaturali, un murmur de surprindere parasi multimea, facand multe capete sa se intoarca.

-Cine e ea? intreba Chloe privind femeia ce cobora scarile cu atata gratie. Sau mai bine, ce e?

-Ea, draga mea, spuse Luna Suprema, e una dintre cele mai puternice vrajitoare, asa tanara cum o vedeti. De asta, probabil, n-ai reusit sa iti dai seama ce e.