Aleasa regelui cu colti

Capitolul 65

Trecusera doua saptamani. Doua saptamani de cand lesina dupa cina. Se desteptase, atunci, crezand ca avea sa-l vada langa ea, dar dadu de fata speriata a Josephinei, ce ii spusese ca nici macar sarurile nu o trezisera. Tot de la ea aflase ca Christian primise o invitatie la un bal, dar pe care o refuzase politicos, mentionand faptul ca abia ajunsesera in capitala, doar pentru a-i da ei mai mult timp. 

Josie o intreba in nenumarate randuri daca se simtea bine, dar mereu se izbea de un zid impenetrabil. Dupa ce isi reveni din lesin, parca deveni o alta persoana. Era mult mai rece, nu mai radea atat de mult si prefera ca lectiile sa se tina dupa un program. Era surpinsa de cat de bine percepea totul si cat de repede le punea in practica. Nu spusese nimic despre toate rochiile, accesoriile si cosmeticele ce ii umpleau camera, desi Christian ii spusese ca e posibil sa riposteze. 

Ca orice Lady, isi chema slujnicele de dimineata, ce ii pregateau baia, apoi o ajutau sa se imbrace si ii faceau parul. Dupa aceea cobora la micul dejun si se retragea imediat pentru lectii. Nu se mai plangea deloc de corset, desi o mai vedea cateodata sprijinindu-se discret de ceva si incercand sa respire profund. Apoi isi petrecea restul timpului prin casa, avand grija de bunul mers al lucrurilor, culegand trandafiri din gradina, sau citind in biblioteca. Invatase in doua saptamani tot ceea ce alte doamne invatau in anii tineretii. Stia cum sa vorbeasca, ce sa aduca in discutie, cum sa mearga, maniere, titlurile nobiliare si tot ceea ce era posibil si imposibil. Tot ceea ce isi dorise Christian. Insa Josephine nu era deloc impacata cu ideea, dar ceea ce nu stia ea era faptul ca adevarata personalitate a Izabellei, rece si distanta, reaparuse. Incercase sa-i atraga atentia ducelui, insa el parea orb la schimbarea de comportament a sotiei sale.

-Atata timp cat se comporta cuviincios, Josephine, crede-ma, am lucruri mai importante de facut decat sa-mi pese de schimbarile sale comportamentale.

-Dar, Majestate, cred ca nu se simte bine...

-Ajunge, Josephine! Nu mai vreau o alta discutie pe acest subiect!

Si atat fusese. Mesele erau tacute, mult prea linistite, ceea ce o inspaimnata pe croitoreasa. Stia ca nu se certasera, nu se evitau, dar nici nu trageau unul de altul. Pur si simplu, erau doua papusi puse in aceiasi scena.

In acea zi, dupa pranz, Josie isi terminase lectia despre cum sa fie o buna gazda si se pregatea sa discute serios cu Izabella despre schimbarea ei comportamentala cand Louisa intra in camera, inmanandu-i ducesei o scrisoare.

-Lady Josephine, cred ca am terminat pentru astazi. Va puteti retrage.

Josie se simti jignita, dar pleca capul si iesi in liniste. Izabella desfacu curioasa scrisoarea si aproape ca o scapa din maini. Stia ca se va ajunge si la asa ceva dar daca ea nici macar nu iesise in societate si deja Lady Cordelia Jupon, contesa de Flandra, isi prezenta salutarile si sperenta de a o cunoaste cat mai curand, atat ea si sotul ei. Impaturi cu grija scrisoare si o aseza in dulapiorul biroului, apoi scoase una curata, trasmitandu-i contesei ca o astepta cu placere, chiar maine daca era disponibila. Lasa cateva picaturi de ceara sa cada pe plicul alb, apoi o inchise cu sigiliul pe care sotul ei il impartea, ca model, cu ea: o coroana sub care se odihnea un sarpe, trupul sau fiind incolacit sub forma infinitului.

Prefera sa se culce si anunta ca nu poate cobori la masa, inventand o migrena groaznica. Se foi toata noapte in asternuturi, gandindu-se cu frica la ziua de maine. Cand Louisa intra sfios pe usa pentru a o trezi, multumi cerului ca se terminase noaptea. Ii ceru Louisei una dintre cele mai simple rochii si pantofi fara toc, pentru a se putea misca mai bine. Cand intra in sala de mese, Christian si Josephine erau deja asezati si discutia lor aprinsa inceta imediat ce o vazura. Se aseza fara sa mai astepte ca el sa-i traga scaunul.

-Ducesa, va simtiti bine? o intreba Josie. Sunteti foarte palida si aseara ati anuntat ca nu va simtiti prea bine.

-Multumesc pentru grija, Lady Josephine, dar ma bine, nu aveti motive de ingrijorare. Mylord, iertati-mi cutezanta, dar si astazi o sa fiti plecat?