Aleasa regelui cu colti

Capitolul 32

Desi rezista peisajului, Izabella se dadu din instinct un pas inapoi si parul i se zburli. Isi dadu jos ochelarii de soare pentru a fi sigura ca nu are vedenii. Dar totul era real. Christian era intins pe jos, zacand intr-o balta de sange. Vantul rece facea perdelele sa zboare, usa balconului ramanand deschisa. Asternuturile erau ravasite si patate de sange. O alta dara de lichid rosu dadea spre usa de la baie, peretele de langa fiind majit si el. Mirosul din camera era greu, aproape cadravic.

-Cadavric...repeta ea cu voce tare.

Se scutura cu putere si impinse usa ce nu mai statea inchisa atat de bine. Desi ceva ii spunea sa se arunce asupra lui, inainta cu pasi mici. Vazuse oameni raniti, cu diverse taieturi, dar niciodata nu vazu, in realitate, un om sa zaca in fata ei intr-o balta de sange. Genunchii ii coborara involuntar, iar mainile ei tremurau.

-Haide...se incuraja ea in timp ce il intorcea cu fata in sus.

Pielea ii era la fel de alba, dar pleoapele ascundeau ochii sai de gheata. De sub tricoul verde inchis, inca curgea sange. Mare parte se inchegase, dar burboanele de sudoare de pe fata lui nu disparusera si nici expresia indurerata. Ii dadu doua palme zdravene, dar doar capul lui reactiona, inclinandu-se.

-Haide! Promit sa nu-ti mai bag scaunul pe gat!

Ii mai dadu o palma si-l zgudui. Nimic.

-Infirmeria!

Dar cand dadu sa-l apuce pe rege isi aminti ca ii spusese lui Edward ca si o parte din personal sa se inchida cu ei si mai mult ca sigur au luat si doctorul.

-Judy!

Da, Judy o putea ajuta. Ii spusese ca a lucrat in spitalul haitei inca de la 14 ani, ca o simpla pasiune. Isi scotoci buzunarele, dar parca nimic nu era la locul lui. Il gasi si forma numarul ei.

-Buna, Mask! Dar ce mult ti-a luat sa ma suni! Ce mai faci?

-Judy, ajuta-ma! Nu stiu...e...e asa si...nu stiu ce sa fac. Ajuta-ma!

-Ce s-a intamplat? Esti bine?

-Nu! Tremur si ma balbai si nu stiu de ce! Eu nu pot sa...nu stiu...

-Mask! Calmeaza-te! Nu te pot ajuta, daca nu vorbesti coerent!

Iza isi lua cateva secunde ca sa se calmeze.

-Ok?

-Da. Am intrat in camera regelui si el e aici, pe jos, e intr-o balta de sange...Judy, e peste tot! E sange peste tot!

-Calmeaza-te! Nu uita cine esti! Iti pierzi calmul de la niste sange?!

Izabella o asculta pe Judy in timp ce isi privea pantalonii imbibati in sange. Sangele lui...

-Ai auzit?

-Ce?

-Of...Stii sa verifici pulsul?

-Cred ca da. Am invatat la o ora de biologie.

-Atunci fa-o!

-Nu pot! El...

Isi trecu frustata mainile prin par si il privi din nou. Ce naiba, nu mi-e frica de el cand sta in picioare langa mine si mi-e frica cand sta lipsit de vlaga aici?! se mustra singura. Isi puse degetele la incheietura lui, la gat, isi apleca pana si obrazul aprope de buzele lui.

-Jud, nu simt nimic. E posibil sa...

-Nu, nu are cum sa fie mort! Fi atenta, du-te si adu o punga cu sange. S-ar putea sa aiba nevoie.

-Ok, sunt inapoi. spuse aceasta dupa doua minute. Acum?

-Acum faci ca la oameni. Pune-ti mainile deasupra pieptului lui si apasa regulat.Te descurci?