SEMINȚELE RĂULUI. PĂDUREA ROPHION

CAPITOLUL 58: BLESTEMUL PRINȚESEI CURSE

Privind la splendida priveliște a stelelor și a cerului nopții, Curse șopti ca fermecată, „Noapte, spune-mi, tu, care le știi pe toate, oare se vor împlini ale mele vise vreodată?" Dar nici stelele și nici noaptea nu-i răspunseră. La fel nu-i dădu răspuns nici vântul, care, deși nu era puternic, se simțea atât de rece în jur. Mai ales prin geamul deschis al iatacului ei. De aceea și își înfășură Curse mai bine șalul în jurul trupului.

Apoi, oftând ușor, căci i se părea că însă-și timpul se încăpățâna să nu-i răspundă, Curse închise ochii. Îi fu dat astfel să audă cum se mișcau rotițele Ceasului Vremii, undeva în depărtare, și la fel auzea și mișcarea acelor pe acel ceas, căci doar ea avea o astfel de putere: să audă Timpul. Dar, deși auzea atât de clar acele elemente, nici măcar ea nu știa în pieptul cui sunt ascunse ele. Ce putea face era doar să le asculte. Asta îi dădea puterea să zâmbească mereu, știind că al lor popor era în siguranță.

Dar, după noaptea petrecută în Poiana Ahilarului, se simțea oarecum agitată. Nici măcar ea nu știa de ce se simțea astfel. De aceea și înțelese că ceva straniu i se întâmplase sau i se va întâmpla. Și la fel de stranii îi erau și cuvintele, cele care dădeau viață gândurilor ei, „De altfel știu că al meu vis e imposibil," murmură ea într-o doară. „La fel e imposibilă a mea dorință. Cea născută într-o noapte petrecută departe de al meu iatac, în brațele iubirii. Sau... a fost oare doar un vis? Unul născut din această dorință incontrolabilă de-a iubi și a fi iubită? Nici măcar eu nu știu. Ce știu însă e că am fost atât de fericită atunci. În brațele lui. Ascultând ale lui șoapte. Simțind ale lui mângâieri pe piele. Și ai lui ochi, oh, ai lui ochi albaștri, ce mă priveau cu atâta dor, m-au făcut să mă simt vie, fie și pentru scurtă vreme. De aceea și mă întreb, oare el..."

Curse tăcu atunci când văzu o stranie lumină pe cer. Ca un foc ce se aprinse de la sine pe bolta neagră și apoi, mânat de propria putere, dispăruse undeva la orizont. „Și da," murmură iar Curse, nostalgică. „A mea iubire e asemeni cometelor: are viață scurtă și ea." Apoi, surâzând amar, închise geamul și îi întoarse spatele.

Dintr-o dată însă își aduse aminte de cuvintele acelei bătrâne pe care o întâlnise în stradă. Și ei i se păruse femeia stranie. Mai ales când îi strânse mâinile într-ale ei. La fel de stranii i se păruseră și cuvintele spuse de acea bătrână, „Știi, prințesă, cei care visează la eternitate și nemurire trebuie să aibă inimă vitează. De aceea te întreb, ești oare îndeajuns de puternică pentru astfel de vise?"

Atunci nu înțelese Curse prea bine ale bătrânei cuvinte. În acele clipe se întreba însă ce să însemne ele cu adevărat. Dar, cu cât se gândea mai mult la ele, cu atât le găsea mai stranii. De altfel nu doar cuvintele acelea erau stranii, dar și modul de-a vorbi al bătrânei. „Ceva ce n-am mai întâlnit până acum. Și asta că am fost adesea prezentă la întâlnirile bătrânilor neamului. Ei însă spun cuvinte înțelepte cu chibzuială. La fel vocea lor răsună altfel când rostesc ei astfel de cuvinte. Oarecum tărăgănat, ca să-i facă pe cei prezenți la reuniune și care aud ceea ce spun ei să înțeleagă adevăratul sens al cuvintelor, cel ascuns de altfel, căci nimeni nu spune adevărul în față. Și asta din cauza că nimănui nu-i place să-l audă. Acea bătrână însă mi-a vorbit cu franchețe. Dar și atât de neînțeles în același timp, căci..."

Păstră Curse iar tăcerea, amintindu-și zâmbetul bătrânei, „Șiret, de altfel!" Apoi privi la mărul pe care i-l dăduse bătrâna și pe care ea îl lăsase pe comoda de lângă pat. Dar, cu cât îl privea mai mult, cu atât se simțea mai vrăjită de el. De aceea și se apropie de el într-un final. Și, așezându-se pe pat, luă mărul în mână și îi analiză cu mare atenție a lui perfecțiune.

Deveni însă atentă când își aduse iar aminte de cuvintele bătrânei, „Ai grijă de acest măr, prințesă Curse, căci el e sursa vieții tale și a poporului tău. De altfel, de felul în care tu vei avea grijă de măr, va depinde și viitorul poporului tău: va cădea el sau va prospera."