SEMINȚELE RĂULUI. PĂDUREA ROPHION

CAPITOLUL 36: A PATRA MOIRAE (1)

Splendoarea muntelui Kyllini era cu adevărat impresionantă, făcându-l să pară un spectacol arhitectural al naturii, căci, oriunde nu ți-ai fi aruncat ochii, vedeai aceeași frumusețe greu de imaginat și asta din cauza că natura-și permise să creeze capodopera sa cea mai de preț anume pe acel munte. Tocmai de aceea, privitorul, cel care avea acea binecuvântare de-a vedea acele locuri, simțea în piept o mulțime de senzații, precum: încântare, fericire, împlinire și, nu în ultimul rând, acea dorință stranie de-a fi mereu pe munte.

Totuși fiind unul dintre cei mai înalți munți ai pământului, Kyllini nu era deloc accesibil. De aceea și ajunse atât de adorat și venerat de Titani. Desigur ei iubeau acel munte și datorită frumuseții extraordinare văzută pretutindeni, dar mai mult decât atât adorau Titanii faptul că era atât de solitar, că era încărcat cu puteri mistice, care păreau că izvorăsc și izvorăsc din adâncuri, căci, oricât de multă putere nu s-ar fi luat din acel munte, acel flux de putere nu seca niciodată. Tocmai din această cauză Kyllini a fost asociat cu Izvorul Puterii, cel din care puteau bea toți până la sătulie, simțind astfel cum corpul li se umplea de energie dătătoare de viață chiar și dacă atunci când urcaseră pe munte, ca să caute Poarta mântuirii, fuseseră complet goi pe dinăuntru.

Tocmai de aceea și li se părea tuturor straniu Muntele Kyllini, căci era total diferit de cum și-l imaginau privindu-l din depărtare. Astfel, ajunși în cele din urmă pe crestele lui, priveau lumea de sus și vedeau că nu-i un munte ca oricare, ci-i Oglinda Sufletelor, căci oricine ajungea acolo, sus-sus pe vârful cel mai înalt al Muntelui Kyllini, își dădea seama că nicicând în viața lor oamenii nu vor fi în stare să vadă adevărata frumusețe a naturii și desigur a lumii întregi. Și singura explicație pe care și-o puteau imagina era că acel munte era straniu din cauza Ciclopilor care trăiseră cândva pe acele creste și avuseră muntele în stăpânirea lui.

Erau însă greșiți oamenii gândind astfel, căci chiar dacă era adevărat că Ciclopii, conduși de-al lor rege, Shiman, trăiseră cândva pe Muntele Kyllini, ei nicicând nu-l văzuseră precum un loc pe care-l posedau, ci-l văzură ca pe locul din care-și luau puterea și care-i ocrotea de rele. Tocmai de aceea și fuseseră visători acei Ciclopi, căci ei crezuseră că-s total feriți de rele, că li se dăduse ca loc de trai anume acel munte care era Paradisul pentru ei datorită mirajului creat de împletirea puterii lor cu a muntelui, ceva ce părea să-i facă invincibili. Numai că ceea ce pentru ei era Raiul, pentru Titani era teroarea, căci vedeau în acei Ciclopi și-n puterea care le fusese dată în pază, un imens pericol ca să fie în cele din urmă detronați.

Tocmai de aceea, Helyos și Cronus, împreună cu alți Titani mici și mari, s-au aliat și-au făcut tot posibilul de-au alungat Ciclopii de pe munte. Și, pentru a fi siguri de a lor reușită, l-au acuzat pe Shiman și pe ai lui Ciclopi c-ar fi plănuit o răscoală ca să-l detroneze pe Uranus și să conducă lumea.

Titanii însă se înșelau căci Ciclopii nicicând nu căutaseră să se răscoale sau să domine pe cineva. Ei doar își doreau să trăiască în pace, departe de ochii curioșilor, ca să-și poate făuri în liniște ale lor opere de artă, căci Ciclopii lui Shiman erau bine cunoscuți pentru al lor dar în ale meșteșugului și că erau în stare să stea ore întregi în aceeași poziție, făcând același lucru, doar ca să-l ducă la desăvârșire.

                                                                                             ***

CU ȘAPTE MII DE ANI ÎN URMĂ

„Locul vostru nu e aici!" Îi strigă Cronus înfuriat lui Shiman în timp ce cei doi stăteau în fața fierăriei Ciclopilor, de pe Muntele Kyllini. „Și nu-i acesta locul vostru tocmai datorită blestematului acestuia de foc veșnic care arde în ale voastre cuptoare, cel care secătuiește de puteri acest munte. De asemenea e de vină zgomotul nicovalelor voastre care lovesc întruna fierul încins, scuipând cu foc și lavă de jur împrejur, sugând astfel energie sfântă din al nostru munte, ceva ce nouă nu ne permite să ne încărcăm trupul cu energie aici."