Refugiul (finalizată )

Capitolul 51

     
      Timpul trece, oamenii pentru care contezi cu adevărat, rămân.

      Au trecut aproape cinci săptămâni de când sunt împreună cu Saul. În fiecare zi mă surprinde când aflu câte ceva despre el. Pe zi ce trece îmi dau seama că îl iubesc din ce în ce mai mult. În fiecare seară vorbim câte două trei ore la telefon și tot nu ne săturăm.

     În fiecare zi suntem împreună și nu ne plictisim. În aceste trei săptămâni am cunoscut un Saul nou, diferit de cum se arăta el întotdeauna. Am cunoscut un Saul timid, tandru, atent și iubăreț.

      Peste câteva zile va avea loc nunta tatălui meu cu Anne. Nu sunt tristă, sunt fericită. În aceste zile mi-am dat seama că Anne mi-ar putea fi ca o soră mai mare. Ne-am înțeles bine, am aranjat detaliile pentru nuntă, am râs. Am făcut de toate împreună și m-am simțit super bine. Nu i-a spus lui Nick nimic despre relația mea cu Saul și chiar l-a implicat și pe el în pregătirile pentru nuntă doar pentru a ne petrece timpul împreună. Au fost niște zile pline de iubire.

-Uite aia îi faină, îmi atrage prietena mea atenția și îmi arată o rochie.

      Suntem în căutarea rochiilor pentru nuntă.

      Analizez rochia pe care mi-a arătat-o Ami și sinceră să fiu, îmi place. Este simplă, strâmtă, albă și cu un șliț pe piciorul drept.

-Mi-o iau pe asta, îi spun.

-Eu pe aia, îmi spune și îmi face semn să mă uit spre o rochie neagră asemănătoare cu a mea.

-Iar eu pe aia, ne arată Talia o rochie roșie asemănătoare cu a noastră.

-Perfect.

     Ne cumpărăm rochiile și ne îndreptăm spre magazinul cu pantofi.

      Îmi aleg o pereche de pantofi stiletto de un crem deschis, Ami o pereche roșii. Iar Talia o pereche negrii.

      Terminăm de făcut toate cumpărăturile de care aveam nevoie și de întoarcem acasă. Ami se întâlnește cu Allam iar eu merg acasă cu Talia. Îl telefonez pe Saul dar nu îmi răspunde. Nu insist și îmi pun telefonul în geantă.

-Cum e cu Saul? mă întreabă ea.

-Ne înțelegem bine.

-S-a schimbat mult de când este cu tine.

-Da?

-Ăhăm, îngână ea.

      Oprește în fața cesei mele, o îmbrățișez și cobor din mașină. Mă uit spre casa lor și nu este nicio mișcare.

      Pe unde umblă?

       Intru în casă, ai mei sunt la bucătărie. Duc ceea ce am cumpărat la etaj, mă schimb, trântesc telefonul pe pat și cobor și eu pentru ai ajuta cu ceva.

-Mm, ce bine miroase, spun când intru în bucătărie și mirosul de prăjituri îmi inundă nările.

-Acuș este gata, îi poți invita și pe vecinii cei tineri, spune Anne zâmbind.

-Altă dată, îi răspund.

-Trebuie să merg până la magazinul din colț, spune Nick.

-Merg eu, mă ofer ridicându-mă în picioare.

       Îmi spune ce trebuie să cumpăr și ies din casă mergând la magazinul din colț.

-Bună ziua, o salut pe Natașa.

-Bună, Samanta, ce mai faci?

-Pe acasă, cu școala.

      Mă așez lângă ea și îi zâmbesc.

-Ești puțin tristă ? sesizează ea.

-Se vede?

-Puțin, cine te-a supărat?

       Stau puțin și mă gândesc cum să reformulez și încep să îmi vărs oful.

-Am început o relație cu băiatul despre care am vorbit atunci.

-Asta este de bine, nu?

-Da.

-Și atunci de ce ești tristă? v-ați certat?

-Nu. L-am sunat și nu îmi răspunde.

      Natașa începe să râdă și mă mângâie pe spate.

-Păi, poate are treabă.

-Da,știu și înțeleg. Dar niciodată nu a mai făcut așa.

-Când o să te sune înapoi, cu siguranță îți va da o explicație. Nu crezi?

-Ba da, spun și îi zâmbesc.

      Îi spun să îmi dea ce mi-a spus tata să iau, o îmbrățișez și plec.

-Să aveți grijă de voi! strigă când ies din magazin. Îi mai dăruiesc un zâmbet și plec.

-Nu-mi spune că ai cumpărat tot magazinul, mă întâmpină Nick când intru în casă.

-Aproape, îi răspund, am mai vorbit cu Natașa, de asta am stat atât.

      Îi întind produsele și merg și eu în bucătărie alături de el. O ajut pe Anne la sfărămițat nucile pentru prăjituri, la făcut aloatul și la făcut umplutura când se aude soneria.

-Deschid eu, le spun.

-Ce faci? Mă întreabă Talia când deschid ușa.

-Prăjituri cu ai mei, intră, spun și îi fac loc. Tu?

-Am venit să îți spun ceva.

-Ce anume?

-Putem urca în camera ta?

-Stai, îi spun.

-Tată, merg în camera mea cu Talia, cobor imediat, strig.

-Binee, îl aud spunând.

      Urcăm în camera mea și aceasta începe să râdă.

-Ce s-a întâmplat? O întreb.

-Asta s-a întâmplat, spune și îmi face semn spre telefonul meu de pe pat.

      Ridic din sprâncene nedumerită și iau telefonul. Am câteva apeluri de la Saul și câteva mesaje.

,, - Nu m-a furat bau-bau "

      Îi trimit mesajul și aștept răspuns.

,, - Slavă Domnului"

-El te-a trimis? o întreb.

-Cam așa.

      Telefonul îmi sună și îmi apare numele lui Saul pe ecran. Nu îi răspund.

,, - De ce nu îmi răspunzi? "

,, - De așa. "

       Mă mai sună o dată dar nu îi răspund nici de data aceasta.

,,-Răspunde-mi, Manta, nu fi încăpățânată. "

,, - Nu"

,, - Dacă nu îmi răspunzi, vin la tine. "

,,- Nu te cred."

-Era să îți spargă geamul, apropo, o aud pe Talia râzând.

-Cum?

-A spus că a încercat să arunce cu pietricele, cică, ca să îți atragă atenția. Credea că ești în cameră.

      Încep să mă strâmb dar când aud soneria de la ușă mă trec toate apele.

-A zis că vine aici dacă nu îi răspund, îi spun Taliei.

      Facem ochii mari amândouă și coborâm jos.

      Se pare că musafirul deja a fost poftit în casă.

-Samanta, a venit la voi, îmi spune Nick și pleacă în bucătărie.

-Hei, spune .

      Îmi zâmbește și se scarpină după ceafă.