Refugiul (finalizată )

Capitolul 27

Vocea Taliei răsună în încăpere când Saul deschide ușa. Aceasta își scutură papucii deoarece a început să plouă și când își ridică capul din pământ și îl privește pe Saul cum arată, se uită imediat prin încăpere căutând pe cineva. Adică pe mine. Când privirea i se fixează asupra mea, îmi zâmbește fals, zic eu. Deși pare un zâmbet sincer și intră în încăpere.

Saul este cât de degajat poate fi un om. Nu i se citește nicio expresie pe față de,, Îmi pare rău, iubito. E doar o prietenă. " și închide ușa după ce ea intră.

-Hei! Samanta, nu? Mi se adresează aceasta când ajunge lângă mine și mă îmbrățișează. Gestul ei mi se pare destul de prietenesc. Ciudat. Eu dacă mi-aș prinde iubitul cu alta, aș păru-i-o pe aia de nu se mai putea ține pe picioare.

-Da, Reușesc să spun. Pur și simplu am rămas fără glas.

-Prostănacul aici de față nu cred că a reușit vreodată să facă prezentarea. Îmi știi numele, dar după expresia feței tale îmi dau seama că nu știi și cine sunt.

Dau din cap dezaprobator și aștept să continue.

-Sunt Talia, sora lui.

Ce?

Mi-a căzut fața. Sunt șocată. Nu mă așteptam la asta. Adică nu seamănă. Ea e mai brunețică și are ochii căprui. El e șaten spre brunet cu ochii verzi.

Talia chicotește când îmi vede mimica feței și continuă să vorbească.

-La ce față ai, sunt sigură că ai crezut că sunt iubita lui.

-Cam așa. Spun rușinată de situație.

Mă uit spre Saul iar acesta îmi observă gestul și se scărpină după ceafă. Ce tic are.

-Multă lume a crezut asta, până când ne-a cunoscut.

-Înțeleg.

-Numai că nu părem un cuplu. Nu știu cum se face că toți cred asta.

-Mi-e așa mi s-a părut. Scuze.

-Stai liniștită. Greșeala e a lui că nu ți-a explicat.

Oh. Dar de ce mi-ar explica? Cine sunt eu? Sunt doar o fată cu care s-a sărutat de vreo două ori. Atât.

Mă dezgustă acest gând și mă strâmb. Sperând ca ei să nu mă observe.

-Și voi? Cum ați ajuns împreună? Părea că nu prea vă suportați?

-Nu suntem împreună! Spunem eu și Saul la unison.

-Auchh. Aceasta se strâmbă și merge în bucătărie.

-Mai bine nu te duci. O avertizează Saul. Dar prea târziu.

-Nu e de mirare cum arată bucătăria, la fel arătați și voi. Mai ceva ca doi îndrăgostiți. Spune Talia și începe să râdă.

Încerc să schițez un zâmbet însă un nod mi se oprește în gât.

-Cred că ar trebui să curățăm. Oricum e deja amiaza și nu mai are rost să mai facem clătite. Spun când mă uit la ceas și văd că e 11:57 pm.

-Sunt de acord.

-Eu mă duc să fac un duș. Vorbim. Ne spune Talia și pleacă din cameră făcându-ne din mână.

Ne apucăm să curățăm bucătăria în liniște fără a scoate vreunul un cuvânt și în jumătate de oră aceasta arată lună. Însă nu pot spune același lucru și despre noi.

-Faci tu prima duș, bine? Îl aud spunând.

-Dar n-am haine, și..

-Îți dau de ale mele. Dacă nu vrei, poți împrumuta de la Talia.

-E ok de la tine.

Spun fără să par disperată.
Sincer, chiar îmi doresc să îi mai simt mirosul învăluindu-mă.

Se retrage în dormitor și când iese îmi aduce o pereche de pantaloni de trening gri, un tricou alb și lenjerie.

De unde are așa ceva?

-E a Taliei. Mă asigură când observă că nu vreau să o iau. Lenjeria mea e cam mare pentru tine și incomodă, bănuiesc.

Dau din cap aprobator și intru în baie. După jumătate de oră ies din duș și dau de Saul într-un prosop ud și cu părul răvășit.

Vai, mamă!

-Cât durează să faceți un duș, la voi fetele.Spune și își dă ochii peste cap.

-Am făcut duș în baia Taliei. Mai dura până ieșeai tu și mă simțeam lipicios.

Nu sunt atentă la vorbele lui cât sunt la picăturile ce se preling de pe abdomenul lucrat în jos, sub prosop. O, Doamne!

-Ți-e foame?

-De lup. Spun râzând încercând să schimb atmosfera.

-Și mie. Coborâm jos? Este un restaurant lângă.

-Sunt de acord. Îi spun și trec pe lângă el spre living.

Am coborât la restaurant și de cum am întrat am captat toată atenția. Defapt, Saul a captat toată atenția fetelor din local. Eu sunt tot în trening, nu am ce priviri să atrag. Am comandat și în puțin timp ne-a venit comanda. Am înfulicat tot ce era în farfurie și când m-am simțit sătulă m-am lăsat pe spate, pe spătarul scaunului.

-Și Saul, câți ani ai?

Nu știu de unde mi-a venit întrebarea asta. Dar acum că am aflat că Talia nu este iubita lui, ci sora, vreau să aflu cât mai multe despre el.

-Acuș 19, tu?

-Acuș 18 .Spun mândră pe mine.

-Pe ce dată?

-18 septembrie, tu?

Ii observ fața și ochii cum i se măresc când mă aude. Ce? Crede că îl mint, sau ce?

- 18 septembrie.

-Da. Tu? Mai întreb o dată în caz că a uitat să-mi răspundă.

-18 septembrie.

-Uau.

Am terminat mica noastră discuție și am plecat din restaurant. Afară a început să plouă. Mă uit la ceas și observ că deja s-a făcut 17: 23 pm.

-Vrei să ne uităm la un film, sau să te duc acasă?

Ai mei au spus că întârzie, Anne nu m-a mai sunat. Deci, nu pierd nimic.

-De ce nu? Îi răspund zâmbindu-i.

-Ce zici de Me before you?

-E ok. Dar e cam trist. Răspunde el.

Ne așezăm frumos pe canapeaua din living pentru a urmări filmul, nu înainte de a face floricele. Am stâns luminile și ne-am așezat în fața plasmei, filmul începând.

Pe la finalul filmului, când Will a murit, am început să plâng și Saul m-a tras în brațele sale strângând-mă cu putere. Pot simți cum și lui ia căzut o lacrimă rostogol de pe obraz pe haină. Dar prefer să tac. O să îl tachinez mai târziu cu asta