Refugiul (finalizată )

Capitolul 47

      - A patra provocare? Întreabă cineva.

-Să facă streeptes,strigă Amber.

     Îmi pregătesc un scaun. Jack se așează pe scaun și cineva dă drumul la muzică.

     Ta-na-naa-na-naa-na-na

     Încep să mă mișc în jurul scaunului și să mă aplec cu sânii în fața lui Jack, îmi dau vestuța pe care o port jos și rămân în tricoul decoltat pe care l-am tras în grabă pe mine când am ajuns acasă. Mă așez în brațele sale și încep să mă mișc. Cu toții strigă să îmi dau tricoul jos, numai Saul strigă tare să nu fac asta. Mă uit la el și vreau să îi fac în ciudă dar lasă, cu altă ocazie.

-Altă provocare, strică el.

-Să-l ghicească pe Jack din băieți, strigă Ami.

   Hai că asta-i ușoară. Sau nu?

     Mă uit atent la Jack ca să găsesc ceva ca să-l deosebesc de ceilalți. Bingo, cămașa. Ceilalți nu au cămașă.

     Sunt legată la ochi cu o eșarfă și cineva mă ghidează până în dreptul băieților.

      Primul băiat: Îl pipăi prima dată la baza gatului pentru a vedea dacă are cămașă. Nu are.

     Al doilea băiat: îmi plimb mâinile pe abdomenul său , pe mâini, apoi pe gât. Nu are cămașă.

     Al treilea băiat: îl ating pe brațe și la baza gatului. Are cămașă, el e.

      Din câte îmi amintesc, sunt patru băieți. Merg la ultimul și îl pipăi pe mâini, pe abdomen, pe față, gât. Nu are cămașă.

      Mă întorc spre al treilea băiat și îl iau în brațe. Ezită câteva secunde și apoi mă îmbrățișează. Îl sărut și îmi răspunde la sărut. Imediat îmi dau seama că nu este Jack și mă îndepărtez. Îmi îndepărtez eșarfa de la ochi și îi întâlnesc privirea dezamăgită a lui Jack. Dă din cap resemnat. Se pare că i-au dat jos cămașa și a rămas în tricou. Ceea ce am omis să fac înainte să mi se pună eșarfa la ochi, a fost să mă asigur că nu mai poartă cineva cămașă.

     Îmi întorc privirea la Saul și de data aceasta este ceva diferit la el. Pentru a doua oară îi văd această sclipire în ochi de copil îndrăgostit.

     Mă întorc spre Jack și în apărarea mea spun tare:

-Credeam că Jack este singurul care poartă cămașă.

-De aceea i-am și dat-o jos,  îmi face Talia din ochi. 

      Au urmat provocări unele mai ușoare, altele mai grele. Fiecare spunea să fac ce îi trecea prin cap iar eu eram obligată să fac. Când am finalizat cu provocările, deja pământul se învârtea cu mine. Am băut atât de mult că abia mă țin pe picioare. S-a dat drumul la muzică și fiecare dansează în voia lui cu cine nimerește. La un moment dat se fac schimb de parteneri și nu știu cum se face că nimeresc cu Saul.

-Mi-au plăcut versurile pe care le-ai cântat, îmi șoptește când mă cuprinde în brațe.

-Și mie, rostesc.

     Am dansat jumătate din melodie și s-au schimbat iarăși partenerii, de data aceasta am nimerit să dansez cu Talia iar Saul cu Willi. Râdem când aceștia se strâmbă dar totuși continuă dansul.

- E gelos de bubuie, râde Talia.

-Saul? o întreb.

-Cine altcineva?

-Jack? spun și ridic din sprâncene.

    Dansul se termină și cineva propune să jucăm sticluța. Ne punem cu toții în cerc pe covor și fiecare învârte o sticlă goală. În direcția cui se oprește trebuie să facă o provocare.

     Talia învârte prima sticla și se oprește în dreptul lui Allan. Îl provoacă să bea un shot.

      Următorul care o învârte este Amber. Sticla îl țintește pe Saul și aceasta îl provoacă să o sărute. Mare chestie.

     Următorul care primește provocarea este Ami, o pune să facă o cafea. După urmez eu, mă provoacă să-l sărut pe Saul. Ce?

      Mă uit spre Jack și se pare că acesta este prea ocupat pentru a fi atent la ceea ce va trebui să fac. Amber strâmbă din nas, dar nu scoate niciun cuvânt. Mă dau lângă Saul și mă apropii de el. Îi simt buzele moi peste ale mele și ne sărutăm încet uitând de cei din jurul nostru.

-Mai aveți mult? Ne întrerupe Amber.

     Ne desprindem din sărut și ne privim unul pe celălalt apoi mă așez lângă el, continuând jocul.

      La un moment dat simpt că cineva îmi cuprinde mâna și mă uit spre Saul. Acesta îmi face din ochi și îmi zâmbește subtil. Îmi îndrept privirea spre Jack și se pare că acesta este ocupat cu Amber. Îmi întorc privirea înapoi spre Saul și îl sărut scurt pe obraz sperând că nu mi-a văzut nimeni mișcarea. Îmi zâmbește și îmi întoarce gestul. Mă ridic și mă îndrept spre bucătărie pentru a lua o gură de cafea. Din spatele meu apare și Saul și mă cuprinde de mijloc când vine lângă mine.

-Abia așteptam să rămânem singuri, îmi șoptește la ureche.

-De ce?

-Voiam să îți vorbesc.

-Despre?

-Despre noi.

-Las-o baltă Saul, suntem beți și mâine o să regretăm, aproape țip la el.

-Nu, mâine o să fie altfel.

-Ba nu. Nu o să fie, îl contrazic.

-Ba da, ascultă-mă!

-Nu,nu vreau. Nu te mai las să îmi dai speranțe și mâine când mă trezesc să nu mai fii lângă mine, țip, și spre norocul nostru, nu ne aude nimeni din cauza muzicii date la refuz. Îl împing din fața mea și vreau să plec dar mă prinde de braț oprindu-mă.

-Ascultă-mă, te rog, îmi spune aproape șoptit.

     Dau din cap încet și îi fac semn să mă urmeze sus. Ca să nu ne deranjeze nimeni, deschid ușa de la atelier și îi spun să vină după mine. Îl las să intre primul, apoi închid ușa și îl urmez.

-Al cui este atelierul? întreabă după ce analizează totul din încăpere.

-Nu contează asta, spun, tu spune-mi ce ai de spus.

      Se pare că nu vrea să îmi ia în seamă cuvintele și începe să se plimbe prin cameră și să analizeze tablourile. Se oprește în dreptul picturii pe care am făcut-o cu o zi în urmă și o atinge, vrând de parcă să simtă emoțiile pe care le emană.

-De ce ești cu el dacă nu îl iubești?

      Mă surprinde întrebând când deja liniștea domnea între noi. Din reflex aș fi vrut să îi spun că nu sunt cu el, dar nu o fac.

-De unde știi că nu îl iubesc? Îl întreb încercând să par sigură pe mine.

-Pentru că tu mă iubești pe mine,  se postează în fața mea privindu-mă în ochi.