Refugiul (finalizată )

Capitolul 28

     Mă privesc în oglinda de pe perete în timp ce îmi prind părul și nu-mi vine să cred că mi-am petrecut noaptea dormind în bratele băiatului de care sunt îndrăgostită. Stai, ce? Hai să uităm ce-am zis, bine?

    Aud apa de la duș oprindu-se și îmi dau seama că Saul îi pe cale să iasă. În mai puțin de cinci secunde aud ușa băi cum se deschide și în cameră își face apariția Saul înfășurat în doar un prosop.

   Când a intrat el la duș am zis că întru în dormitor, strâng puțin pe aici și ies imediat ca să nu fiu nevoită să suport asta. Adică să dau de el dezbrăcat. Slavă domnului că are prosopul pe el.

   Îmi cobor privirea pe abdomenul său perfect lucrat și îmi dau o palmă mintal când îmi dau seama că vreau să văd mai mult.

-Poți să.. Rupe acesta tăcerea.

-Ă, da.

   Ies val-vârtej din cameră și merg în bucătărie pentru a face cafea lăsându-l singur. Este ora 10 și ai mei m-au sunat de circa 3 ori. Probabil cred că sunt la Ami. Am vreo 30 de apeluri de la ea și câteva mesaje. Stau câteva secunde și încep să le citesc.

,, Scuze, scuze, scuze. Rămăsese să te sun, dar nu te-am mai sunat "

,, De ce nu răspunzi la telefon?"

,, Helăăău, de ce nu răspunzi? "

,, Răspunde, idioato"

,, Încep să mă enervez"

"Cu cine umbli?"

,, M-au sunat ai tăi și te-am scos dintr-un mare bucluc"

,, Dar ai scăpat doar de ei, nu și de mine "

,, Asta-i bună! Ce faci cu telefonul ăla?"

,, Vezi că m-am nervozat rău pe tine"

,, Doar nu te-au răpit extratereștrii, nu-i așa? "

,, Nu cumva extratereștrii ăștia din mai mulți s-au transformat în unul pe numele de Liam?"

,,Sau de Saul ? "

,, Cred că m-am prins. Sunt om, nu lapte, îți zic de pe acum. Cu care din ei doi ești?"

"Cu doctorul bunăciune, sau, cu bunăciunea de ochi verzi?"

,, Știi ceva, eu nu vorbesc singură ca televizorul "

,, Defapt, ce să mai, așa se pare"

,, Fă-te că mă suni cât mai repede, altfel te zic lu tactu"

   Încep să râd când termin de citit ultimul mesaj iar Saul intră repede în cameră și se îndreaptă spre aragaz. Câteva secunde mă întreb ce l-a apucat. Dar imediat îmi dau seama că pusesem cafeaua la fiert. Auci.

-Scuze, eu..

-Nu-i nimic, Olaf!

-Cum ai zis?

-Olaf.

-Tu cred că glumești.

-Nu glumesc.

  Îmi întinde o cană de cafea, îi mulțumesc și ne așezăm la masă.

-Și, Olaf, vrei să te conduc acasă?

-Dacă nu ai altceva de făcut..

-Nu am.

-Bine.

     Se lasă o liniște infernală între noi și în timp ce caut în gând un subiect despre care să vorbim îmi amintesc că trebuia să îl întreb ce s-a întâmplat în seara aia la club.

-Eu merg să mă îmbrac și mergem, bine? Spune acesta ridicându-se de la masă.

-Da, e bine. Și vreau să te întreb ceva.

-Mă întrebi când mergem.

-Bine.

-Deci? Mă întrerupe din gândurile mele despre ce mesaj să îi dau Amaliei.

-Deci, ce?

-Voiai să mă întrebi ceva?

-A.. Voiam să te întreb ce s-a întâmplat atunci..la club.

-Mă gândeam că ai aflat, deodată ce nu m-ai întrebat până acum.

-Nu aveam de la cine, ce să aflu.

-Păi nu e mare lucru de povestit. Te-ai drogat și am fost nevoit să te iau în spate, prietena ta a dispărut prin mulțime și ai rămas singură.

-Iar?

     Gatul mi s-a uscat de la cele auzite și abia de s-a auzit ce am zis, dar e mai bine. Nu vreau să îmi afle viciile. Sau mărog, fostele vicii.

-Iar? Mă imită acesta și se uită la mine micșorând viteza.

-S-a auzit?

   Dă din cap și îmi vine să intru în scaunul din piele ca să mă fac nevăzută.

-Deci așa se explică că nu ai avut nicio convulsie . Organismul tău, într-un fel sau altul s-a obișnuit cu ele.

-Tu de unde.. Încerc să spun dar mă oprește.

-Oricine știe.

   Pentru câteva secunde ajungem pe strada unde locuiesc.

-Mulțumesc pentru că m-ai adus. Și pentru.. atunci.

-Mi-ai mai mulțumit.

-Îți mai mulțumesc o dată, atunci.

-Bine.

Bine?

   Deschid portiera, ies din mașină , îi fac din mână și dau să mă îndepărtez când el deschide geamul.

-De ce?

     Mă întorc cu o față de ,, de ce, ce? " iar el continuă:

-Drogurile.

   Cred că pe față mi se citește neînțelegerea și continuă coborând din mașină.

-De ce le iei?

    Mă surprinde întrebarea lui și mă blochez. Acesta observă și încearcă să se justifice.

-Adică nu e ca și cum m-ar interesa. Dar ești foarte tânără, trebuie să ai un motiv plauzibil pentru a face astfel de lucruri. Și dacă nu mă înșel, te-am văzut și tă..

-Nu, îl opresc eu din vorbit, nu mă droghez, s-a întâmplat de câteva ori, din distracție.

-Dar acum..

-Renunțasem la acea distracție, nu știu de ce am făcut-o din nou. Vorbesc peste el și îl las cu fraza neterminată.

-A, ok.

-Bine, ne mai vedem!

      Tranversez strada și întru în curte, mă uit spre garaj dar mașina lui Nick nu este, mi se ia o piatră de pe inimă și intru repede în casă. Urc în camera mea și îi dau un mesaj Amaliei.

     Cu siguranță mă va omorî că nu o sun, dar n-am chef să vorbesc la telefon. Vreau să fac un duș și să trag un pui de somn.

     ,, Am fost cu Saul, nu am auzit telefonul și mai devreme am ajuns acasă. Mulțumesc că le-ai spus alor mei că am fost cu tine. A, era să uit. Am aflat ce s-a întâmplat la club. "

      Termin de tastat, arunc telefonul pe pat , îmi iau schimburi și mă îndrept spre baie.

     Simt cum apa caldă mă liniștește și închid ochii pentru câteva secunde iar în minte îmi apare chipul confuz lui Saul de mai devreme. Oare e posibil să îi pese de mine? Mi-a spus că nu, dar nici eu nu recunosc că am sentimente pentru el.

    Na că am zis-o. Am sentimente pentru el. Fir-ar să fie de treabă. Trebuia să îmi apară el în cale.