Refugiul (finalizată )

Capitolul 16

    
     Îmi continui seara pe ritmul de dans cu prietenii mei și de la ,, puținele " pahare de whiskey pe care mi le-au îndesat pe gât, simt cum adrenalina îmi pulsează în vene.

     Ce-i drept, este o bucată cam măricică de vreme de când nu am mai pus alcool în gură.  Însă nu am putut refuza ieșirea din seara aceasta cum nu am putut refuza nici paharele de whiskey din partea prietenilor.

    Cum au spus ei : Să bem în cinstea întoarcerii mele.

     Într-adevăr, îmi era dor să ies cu nebunii mei.

      Ieșind din gândurile mele, dau cu privirea de cea a lui Saul. De când ne-am despărțit din dans, nu știu dacă a fost o clipă care să mă piardă din ochi.

-Toată seara a stat cu privirea pe tine. Se așează Ami lângă mine după un dans cu Allan. Prietenul nostru de ceva timp, și țin să cred că între ăștia doi se înfiripă ceva.

-Cine? Mă prefac eu că nu știu despre cine vorbește. Deși știu.

-Samuel sau cum s-o numi. E tare drăguț, afurisitul.

-Saul, încep să râd de gafa prietenei mele.

-În fine, nu mă prea interesează numele.

-Nu e ca și cum te-ar interesa sau nu, ești beată, cred că ăsta e motivul uitării tale. Zâmbesc și îmi bat prietena pe umăr.

-Nici tu nu ești mai prejos. Se ridică de la masă și se pune în bratele lui Allan.

     După cum am spus, sigur o să iasă ceva între ăștia doi.

-Ce face mica neastâmpărată?
Se poziționează Willi în fața mea, întinzând-u-mi un pahar de whiskey din cele două pe care le are.

     Accept băutura, ca fiind ultima pe care o voi lua, pentru că deja am băut considerabil de mult.

-Îmi odihnesc picioarele. Zâmbesc . Tu ce faci micule Williams?

     Știu că nu îi place să-i spun așa, de asta îl și tachinez.

-Hmm, acum că sunt în compania unei fete frumoase, foarte bine.

-Ohh , dar cine e? Nu mi-o prezinți și mie? Mă amuz făcându-mă că caut pe cineva cu privirea ,știind clar că se referă la mine.

-Ai o oglindă la tine? Dacă nu, să fac rost?

-La ce față am în acest moment cred că se sparge oglinda.

-Zgâție mică! Mereu modestă! Spune acesta și mă privește insistent în ochi.

-Merg pe adevăr!

    Încerc să par cât de cât amuzată de dialogul nostru, însă zâmbetul îmi dispare atunci când se apropie cât mai mult de mine și nu-și mută privirea din a mea.

      Willi este un tim înalt, cam 1,80, șaten, cu ochii căprui închis și cu un corp de invidiat. Suntem prieteni de ceva timp, și da, au fost câteva apropieri între noi. S-a dat de câteva ori la mine însă nu a fost să fie, nu prea i-am dat de înțeles că mă atrage. Dar trebuie să recunosc că de când umblă la sală, arată mult mai bine.

      Simt cum mirosul lui înțepător de parfum îmi invadează nările și cum se apropie din ce în ce mai mult de mine.

-Vreau să te sărut!
Îmi declară acesta sincer.

     Nu-i răspund. Nu știu dacă chiar vreau să o facă dar nu spun nici da, nici nu.

     Suntem la un centimetru distanță unul de celalalt și când suntem pe punctul de a ne săruta , suntem întrerupți de un tușit.

     Ne îndreptăm amândoi privirea către persoana ce ne-a întrerupt și dăm peste un Saul beat.

-Hop.. Hopa! Iubitul tău? Se bâlbâie.

-Nu înțeleg ce te privește pe tine acest aspect. I se adresează Willi nervos!

-Ușurel, băiețaș. Spune acesta și după o mică pauză continuă : Nu-i bine să te enervezi.

-Dispari, omule! Nu ai ce căuta aici, nu observi?

-Nu. Spune și îmi face cu ochiul.

    Nervii lui Willi se simt în aer . Venele de la gât se fac ușor vizibile și dintr-o mișcare îl văd că se năpustește în gâtul lui Saul și îl prinde de tricoul negru.

-Tu cred că nu m-ai înțeles. Dispari de aici, până nervii mei nu explodează de tot.

    Mă ridic de pe canapea și mă așez între ei.

-Puteți înceta,vă rog?

      Mă uit la Willi și îl rog din priviri să se liniștească ca să nu iasă vreun scandal.

      După ce ies dintre ei, într-un moment de neatenție, Willi primește un pumn în nas, se dezechilibrează și cade peste mese.

-Eu nu primesc ordine. Îl anunță Saul nervos.

     Willi se ridică imediat și începe bătaia.

    Prietenii noștri încerc să îi despartă și într-un final cu ajutorul a doi badiguarzi reușesc. Saul este puțin șifonat, în schimb Willi nu arată prea bine. Cămașa albă nu mai este albă. Are câteva pete de sânge, este ruptă la mâneci si câțiva bumbi s-au descotorosit de ea.

     În ciuda faptului că este beat, Saul, a știut să se apere. Defapt , a știut să bată.

     În urma încaierării celor doi a urmat să fim și dați afară din club. Aflați cu toții în față, le trag câte o privire urâtă celor doi și o trag pe Ami de mână plecând de lângă ei.