Refugiul (finalizată )

Capitolul 38

     
      Se spune că atunci când visezi pe cineva, persoana respectivă se gândește la tine. Oare așa să fie? De jumătate de oră mă învârt de pe o parte pe alta că nu mai pot adormi înapoi la loc. Astăzi după ce am stat la bucătărie puțin și m-am gândit ce să fac, am urcat la etaj și m-am trântit în pat cu laptop-ul pe mine. Am stat puțin pe internet și habar nu am când am adormit. Mă ridic din pat, feresc jaluzelele de la geam și mă uit în partea cealaltă de gărduț. Nimic.

     Cobor la parter și de pe scări se simte un miros de friptură. Semn că ai mei sunt acasă. Oare cât este ceasul?

-Bună dimineața, somnorici! Spune Anne.

-'Neața bună! Îi răspund zâmbind.

-Ai dormit multicel, te simți bine?

-Da. Nu sunt obișnuită să mă trezesc de dimineață.

     Aceasta începe să râdă ușor.

-O, draga mea! Și încă a fost prima zi.

-Oo, da. Spun și mă fac că îmi șterg o lacrimă.

-S-a trezit și frumoasa adormită? Râde Nick când intră în bucătărie.

-Ce faci? Îl întreb când mă pupă pe obraz.

-Am fost până la magazinul din colț.

     Mimez un bine și dau să plec din încăpere când el începe să vorbească din nou.

-M-am întâlnit cu Talia, i-am spus dacă vor să cineze cu noi.

-Și vin? Întreabă Anne.

Serios?

-A spus să vadă întâi ce spune Saul și ne anunță.

-Super. Spun și plec.

-De n-ar veni. Gândesc cu voce tare. Defapt, vreau să îl văd. Ba nu, nu vreau. Sau poate.. Nu mai știu nici eu ce vreau.

     Ziua trece pe nesimțite stând pe internet. La un moment dat venise Anne să mă anunțe că vom avea musafiri la cină și îmi propusese să o invit și pe Ami. Zis și făcut.

      Mă dau cu un pas mai în spate când luminile din camera lui Saul se aprind și acesta iese pe balcon. Stă câteva secunde și se întoarce înapoi înăuntru exact în momentul când ușa de la camera mea se deschide și intră prietena mea.

-Stai la pândă? Întreabă aceasta râzând.

-Ai ajuns repede. Îi spun și ocolesc ceea ce a spus.

-Da,am venit cu Allan.

-Mi-am imaginat.

-Bun, cu ce începem? Mă întreabă aceasta ridicând din sprâncene.

-Adică?

-Trebuie să te facem frumoasă,nu?

-Ăă , nu?!

-Cu ce te îmbraci? Mă întreabă oftând.

-Cu haine.

     Își dă o palmă peste cap și se trântește în pat.

-Hai, mă, pe bune? Vrei să fii cu el sau nu?

-Când am zis asta?

-Nu trebuie s-o spui, te cunosc cel mai bine.

     Mă încrunt la vorbele ei. Nu din cauza a ceea ce a spus , ci pentru faptul că nu am crezut că este atât de evident.

-O să-mi iau jenșii negri și bluzița albă din dantelă.