Refugiul (finalizată )

Capitolul 41

      Următoarele două ore pe care le-am avut au trecut repede și am scăpat pe ziua de astăzi de școală. În ultima pauză l-am anunțat pe Jack că îi accept invitația și acum probabil mă așteaptă în curtea școlii. Când ies din școală o zăresc pe Talia lângă el.

      Aceasta propunându-mi să ieșim undeva însă o refuz zicându-i că am alte planuri și să o lăsăm pe altă dată. Dă din cap în semn că da și îmi face din ochi, plecând. Nu îmi este greu să îmi dau seama că a făcut-o intenționat. Jack e la câțiva pași depărtare de ei și când mă zărește vine înspre mine. Talia întorcându-se spre noi făcându-l și pe Saul să o facă. Șarlatancă ce e.

     Îmi face din ochi pentru a doua oară și se fac nevăzuți în mașina lui.

-Mergem? Mă întreabă Jack.

-Mergem, îi răspund.

      Îmi spune să îl urmez și ne îndreptăm către o mașină neagră sport din parcarea din spate a liceului.

      În nici cinci minute ajungem la cafeneaua unde lucrează, ne așezăm la o masă și mă întreabă ce beau ca să aducă el comanda. Îi spun că vreau o cafea simplă și pleacă. Imediat se întoarce cu comanda și discutăm despre diverse lucruri. Când beau cafeaua, îmi dau seama că am un bilețel pe suportul de la cafea.

     ,, Ești la fel de frumoasă ca întotdeauna"

      După ce citesc mă uit la el și îmi dau seama că s-a rușinat din cauza roșeții din obraji. Cu siguranță arăt și eu la fel în acest moment.

-Mulțumesc, Jack.

-Oricând.

      Îi zâmbesc și iau o gură din cafea pentru a nu fi nevoită să îi mai spun ceva pentru că nu știu ce aș putea să-i spun.

-Cu cât te cunosc mai bine, cu atât îmi dau seama că firea cea tupeistă care m-a abordat acum câteva zile este doar o carapace, îmi mărturisește el.

-Încă nu m-ai cunoscut nici pe departe , îi spun, nu trage concluzii acum.

      Probabil am fost prea dură, dar nu vreau chiar să îi dau speranțe deșarte. Trebuie să mă gândesc și la el, nu doar la mine. Nu trebuie să fiu egoistă.

Ce chestie.

      Saul a avut timp să mă cunoască și m-a cunoscut cât de cât, zic eu, însă nu a tras astfel de concluzii, ori nu mi le-a dezvăluit. Iar Jack crede că mă cunoaște, nici pe departe, Jack. Nici pe departe.

-Mai ai frați, surori? mă întreabă el

-Nu, tu?

-Un frate mai mare.

-Mi-aș fi dorit să am și eu un frate sau o soră, îi mărturisesc.

-Niciodată nu este prea târziu, spune el.

-Da, ai dreptate.

      O bucată de vreme am continuat așa, cu întrebări simple până când am simțit că oboseala a pus stăpânire pe mine și am plecat. Ajunsă acasă, nu era nimeni. Nici vis-a-vis, nici la mine. Am urcat la etaj, m-am schimbat de haine, am făcut un duș, mi-am luat pijamalele mele lejere cu văcuțe și somn.

      M-am trezit seara pe la ora nouă, am coborât la bucătărie și am mâncat cu ai mei și am urcat înapoi sus. Am vorbit cu Ami, i-am spus cum a fost cu Jack, privesc pe fereastră, îmi pun alarma să sune dimineață și mă pun înapoi la somn.

      Dimineață mă trezesc înjurând de toți sfinții când aud alarma sunând într-una. E miercuri iar mie nu-mi arde de școală. Astăzi sau mâine trebuie să ajung pe la spital la Liam iar eu nu vreau să mă trezesc din pat. Da, știu. Nu are nicio treabă una cu alta, în dimineața aceasta vorbesc în dodii. Îmi fac rutina de dimineață și pornesc la drum spre școală, mă întâlnesc cu Ami după colț, amândouă somnoroase nu scoatem un cuvânt pe tot parcursul drumului. Când ajungem în curtea școlii, văd mașina lui Saul parcând. Îi fac din mână Taliei și grăbim pasul pentru a ajunge mai repede în clasă.

      Prima oră avem tehnologie, perfect. Și așa am chef să dorm. Numai că îmi strică somnul directorul care intră în clasă pentru a ne anunță despre excursie. Cam peste o săptămână, cel mai perfect.
Prima oră trece, a doua oară trece, a treia, a patra, a cincea, a șasea și suntem liberi.

      Toată ziua am stat în clasă și am dormit cu capul pe bancă. Am avut ore ușoare iar profesorii nu m-au băgat în seamă. Ami a mai stat pe hol cu Talia și cu Sofia, Xandra și Amanda. Jack a încercat să vorbească cu mine, dar nu a reușit pe parcursul orelor. La sfârșitul programului m-a așteptat la poartă și m-a invitat la o plimbare. I-am explicat că nu pot astăzi și a înțeles. Vorbesc cu Ami și mă duce ea la spital cu Allan.

      Acum stau și aștept la rând pentru a intra la Liam. Mă uit către automatul din fundul holului și îmi aduc aminte de câte ori m-am întâlnit cu Saul accidental.

      Îmi aud numele strigat de către asistentă și intru în cabinet.

-Hei, ce mai faci? Mă întreabă el.

-Mai nimic, cu școala, îi răspund.

-Mă bucur! Cum te-ai simțit în ultima vreme?

-Foarte bine chiar, îi răspund zâmbind.

-Mă bucur să aud asta.

      Îmi mai pune câteva întrebări și plec imediat din cabinetul lui, sunând-o pe Ami și spunându-i că merg pe jos.
Aceasta nu comentează și rămâne să vorbim mai târziu.

       Am luat-o la pas prin acest oraș pe care-l cunosc aproape ca în palme. Sunt aici de când mă știu. Mergând cu căștile în urechi îmi dau seama că o mașină merge odată ca mine, mă uit încet și îl văd pe Saul făcându-mi semn să mă urc.

Hei! Îmi spune el.

-Ce faci? Îl întreb.

-Merg acasă, ai altă destinație?

-Nu, îi răspund.

-Perfect.

-Ai mai vorbit cu prietenul tău? Îl întreb despre chestia cu drogurile. Nu știu ce mi-a venit acum să aduc aminte, dar voiam să fac conversație.

-Da, a justificat că era beat. Și-a cerut iertare și îți mulțumește că nu l-ai reclamat.

-Mda, beat, spun eu încet.

-Știi că omul face multe prostii la bautură, adaugă el.

-Da, știu.

      Ajungem pe strada unde locuim și parchează în fața casei sale, vreau să mă dau jos dar mă prinde de mână.

-Samanta..

-Da? Mă întorc și mă uit în ochii lui verzi.

-Am văzut că îți pierzi timpul cu Jack..

-Da, începem să ne cunoaștem, spun încercând să par cât de convingătoare pot.

-Ah,bine atunci.

-De ce întrebi?

Stă o secundă și se gândește.

-Așa, de curiozitate.

      Spun ok, închid portiera și plec.