-Chris...!
-Mda...
-Haide, te rog, nu in masina. Hai sa intram in castel.
-Cum doresti, regina mea!
O lua pe sus, sarutandu-i pielea gatului, in timp ce ea dansa de fericire in interiorul ei la auzul acelor doua cuvinte. Seara decursese perfect. Pana sa intre pe usile palatului si Christian sa o lase jos, mirosind aerul, in timp ce Edward deja il astepta in picioare, cu bratele incrucisate la piept si ochii rosii.
-Asa! Miroase! Miroase! Ce simti, ha? tipa la el, in timp ce regele ii facu semn cu mana lui Lexi sa plece.
Nemultumita, il blestema inca o data pe Edward ca i-a stricat seara.
-Explica. ii spuse Christian pe un ton calm, in timp ce isi arunca haina pe un fotoliu.
-Da, acum sunt aici ca replica ta, nu? Tu colinzi fericit orasul si eu stau aici facandu-ti tie treaba! Ce, nu-ti convine ca miroase a doctori? Iti aduce aminte de atunci, nu? Atunci cand din cauza ta, era sa moara Chloe si tie ti-a pasat foarte mult, incat imediat ai fugit la scumpa ta iubire!
-Nu imi spui tu mie cat imi pasa de sora mea si cat nu! racni el, apucandu-l intr-o secunda de guler.
-N-am dreptate?! Atunci cand Chloe a fost prinsa in propria casa de rogue si aproape sfartecata, ai facut ceva?! Nu, doar cand ai intrat in castel ai inceput sa tipi ca nu vrei doctori aici si daca nu era Miranda...Chloe era moarta!
-Pentru ca medicii nu au ce cauta printre vampiri! Daca nu esti suficient de puternic, mori!
-E sora ta!
-Ce-i cu mediciul?! Simt mirosul lui si de varcolac si zana!
-Acum te intereseaza? zise smucindu-se din stransoarea lui.
-Edward...nu-mi forta limitele!
-Nu, Christian! Nu le forta tu pe ale mele, pentru ca au slabit atat de tare incat o sa plec unde vad cu ochii! Eu am stat aici cand a fost mai greu, cand tu ai dat bir cu fugitii! Ca si azi! Ai adus-o pe mostenitoarea lui Roseman de parca era o carpa si practic mi-ai zis sa ma descurc. Dar stii ce a insemnat asta?! Habar n-ai! A trebuit sa folosesc favoruri din partea ta pentru a chema cei mai buni medici ai supranaturalului pentru o salva! Am golit sala de operatii de la Shadow Hospital de aparatura si am mutat-o pe toata in nenorocita aia de camera! Demonulul ala i-a lasat magie neagra pe peretii venelor si asta ii manca! Nu ii dadusera mai mult de o ora si eu deja eram in birou gandindu-ma cum putem scapa de un posibil razboi. A venit mostenitoarea lui Balker care arata si ea ca moartea si au spus ca singura sansa e golierea intregului corp de sange si apoi sa il inlocuiasca cu altul curat, asta dupa ce practic ii lasau venele sa-i pocneasca in corp! Stii care erau si acolo sansele? Sub 30%! Nu stiu cum, dar ii multumesc celui de Sus ca acum e stabila. Doctorii au plecat, dar au spus ca urmatoarele ore sunt periculoase. E de ajuns ca printesica de Balker sa spuna un cuvant din ce a vazut si cu toata armata ta buna de nimic, vanatorii or sa te starpeasca! Asa ca, majestate, pana nu ti vine mintea la cap sa nu ma cauti!
Tipa la Christian cu ochi de jar, in timp ce acesta il asculta mirat. Edward avea dreptate, dar nu avea sa o recunoasca. Pana la urma el e regele!
Arunca cravata langa sacou, dupa cateva secunde aflandu-se langa usa camerei Izabellei. O lumina slaba era aprinsa. Intra in camera ce inca nu fusese scapata de masa de operatie, cearsafuri ori aparatura ce inca era legata la un trup aparent plapand. Se incrunta la marea de fire ce perfora pielea subtire a vanatoarei. Niciodata nu ii placusera spitalele, iar incaperea asta arata ca unul. Se apropie de pat si vazu cateva scrisori pe noptiera, una fiind deschisa in mana vanatoarei. I-o lua si o aseza langa celelalte, inainte ca ea sa tuseasca involuntar, scuipand sange pe cearsaf.
-Abia astept sa pleci...murmura el cand iesi din camera.
A doua zi, in jurul orei 11, Izabella se trezi din cauza inconfortatii ce i-o ofereau acele din brate. Se simtea uimitor de bine, semn ca Azael si Azrael isi revenisera. Inca nu ii spusesera de ce Azrael a facut ceea ce a facut. Scanci cand isi scoase unul cate unul, acele, lacrimile curgandu-i usor pe fata. Cand se simti libera, zbura din pat, impiedicandu-se si cazand gramada pe jos. Acel sentiment de bine ii curgea prin venele acum aproape complet sanatoase. Isi facu rutina si se imbraca doar in alb. Azi era fana albului, cel pe care la tot visat. Gasi plasturi printre niste foi medicale, ceea ce o facu sa rasufle usurata. Isi prinse parul greu pieptanat intr-o coada joasa si lejera, lua cele cateva scrisori pe care nu reusi sa le citeasca dupa ce Adam pleca si o zbugi pe usa afara.
Biroul era, ca de obicei, gol, insa un lucru ii atrase atentia. Prin geamurile de sticla se reflectau raze de soare.
-Ha? zise ea incurcata, privind soarele pe jumatate ascuns dupa nori.
Verifica in graba agenda de lucru, apoi il chema pe Adam.
-Domnisoara, zise el cand intra pe usa, ce faceti in picioare? Nu aveti voie sa va obositi! Doctorii...
-Adam, tot personalul sa se prezinte in sala mare in 10 minute. Absolut toti!
-Domnisoara...
-Adam, am o stare buna si nu vreau sa o stric din cauza ta. ii zise calm, neprivindu-l in ochi si concediindu-l cu un semn din mana.
Isi stranse cele cateva hartii cu nume si atributii, verificand ultimele detalii. De asta se ocupase special in cele 10 minute in care reusi sa stea treaza.
Asa cum ordonase, toti slujitorii inclusiv garzile se aflau in sala mare.
-Hmh, tusi Adam, mostenitoarea lui Roseman!
Toti luara pozitii de drepti, in timp ce fata ii analiza.
-Cine a fost de garda aseara? intreba cu voce impasibila, facand cativa vampiri sa paseasca in fata. Ati stat la post tot timpul?
-Da!
-Repet: ati stat la post tot timpul? Pe fiecare perimetru al zidurilor?
-Da, domnisoara!
-Foarte bine. Veti fi retrogradati. Am verificat personal garda aseara si pot spune ca nu era nimeni. Intrebari?
Nimeni nu raspunse.
-Foarte bine. Garzile isi pot relua locul. Si, apropo, de acum cine nu este gasit la post nefiind inlocuit de nimeni, va avea aceiasi soarta.
Garzile plecara capul si iesira prin parti diferite.
-Bun...acum voi. Cu bucatarii nu am treaba momentan, diseara voi face o inspectie si la bucatarie. Voi restul! Azi avem zi de curatenie generala! Toate camerele vor fi deschise si curatate, aerisite si neinchise la loc pana ce nu trec eu sa verific. Nu imi pasa ca e dormitorul nu stiu cui sau sala tronului ori cinema-ul. Ma astept ca pana diseara sa terminati! Cine nu indeplineste ordinele va fi dat afara! Adam, esti ochii si urechile mele. Executarea!
Multimea mirata se imprastie. Nu apucase sa vada castelul in totalitate, iar asta era un exercitiu bun. Trecu pe langa un coridor unde auzi doua voci.
-E soare afara, ai vazut?!
-Da! A trecut atat de mult! Se pare ca pana la urma chiar e Lexi!
Ziua trecu greu. Lucra o ora in birou, o jumatate se plimba prin castel, indrumand slugile si ajutand in maximul ei de putere. Adam statea cu ochii pe ea mai ceva ca un soim, aducandu-i aminte cand a stat prea mult in picioare ori cand trebuia sa mai manance ceva. Lexi si Miranda au avut de protestat cand au fost date afara din camerele lor pentru a le si curata, dar au tacut malc la vederea ingerului cu privire aspra. Cand bifa si cinemaul pe lista, rasufla usurata vazand ca mai ramasesera doar doua camere, desi soarele apusese cu adevarat.
-Bun, o parte din voi sa mearga in sala tronului si cativa in camera regelui, apoi toata lumea ale liber la masa si odihna.
-Domnisoara, regele ne-a interzis sa intram in sala tronului. O sa ne execute...vorbi una din servitoare.
-De cat timp nu a mai intrat cineva in sala aia?
-De cand regele Christian a trecut la putere, conduce din biroul sau si nu a mai intrat in sala tronului.
-Atunci va inchipuiti cat praf trebuie sa fie acolo?! zise punandu-si un sort lung deasupra hainelor. O sa va ajut si eu, asa nimeni nu o sa aiba de suferit.
Slugile o condusera spre sala tronului, murmurand in minte unul carte altul. Toata ziua incercasera sa-i ia lucrurile din mana, sa nu o lase pe ea sa steraga praful or sa dea cu aspiratorul. Se uitam la Adam care doar dadea amuzat din umeri.
-Adam, daca tot razi atat, raspunde-mi. In caz de un regat are regina si nu rege, ea sta pe tronul reginei sau al regelui?
-Pai...pe tronul reginei, bineinteles.
Dupa cinci minute de mers pe coriodoare ajunsesera in fata unor usi mari si negre, pazite de trei capete de caine cel intruchipau pe Cerber. Tot Adam aparu cu un set de chei ciudate pe care incepu sa le invarti diferit in tot felul de inchuietori. Usile se deschisera cu un zgomot puternic.
Intunericul predomina si banuia ca acolo nu erau becuri sau orice ce tine de epoca lor. Se cocentra pe caldura si lumina focului, asa cum o indrumase Azrael cand era pe masa de operatie si incaperea fu luminata pe data de faclii de foc ce se odihneau in sfetnicele speciale.
-Ok, lume! La treaba! le zise ea vampirilor incurcati.
In timp ce geamurile largi de sticla erau deschise si perdelele date jos pentru a fi scuturate, Izabella ramase cu gura deschisa. Era contrastul camerei. Cele doua scaune cu coaroana deasupra erau la cpatul unor scari de marmura neagra, inalte si ascutite la varfuri ce te intimidau inca de la usa. Perdele de cobalt ascundeau o fereastra mare in vitraliu, in timp ce numeroase decoratiuni din marmura si aur se ramificau din pereti. Era cu adevrat o sala impozanta, dar atat de specifica goticului.
Observa ca toata lumea ocolea scarile ce urcau spre tronuri, asa ca lua o matura si un mon, le sterse, ppoi lua galeata cu produse speciale pentru materialul din care erau facute scaunele conducatorilor. Ambele erau bine acoperite de praf si panze de paianjen. Le curata cu grija, avand grija sa nu cumva sa se rupa unii dintre tepi sub greutatea apasarii ei.
Cazu slabita in unul dintre tronuri, cel al reginei. Observa o mica pata rosie pe plouver si isi ridica maneca, dand de un plasture imbibat in lichid rosu. Se lasa usor pe spate, savurand senzatia de a fi pe un tron, desupra tuturor celor ce munceau in ritmul lor alert, fiind doar fractiuni de secunde in care corpul lor era complet vizibil. Adam urca ca un om normal cele douasprezece trepte negre, inclinandu-se in fata tronului pe care Izabella statea, facand-o sa zambeasca.
-Au terminat?
-Mai dureaza in jur de 5 minute sa puna la loc perdelele si in rest...cred ca suntem gata.
-Deci mai au doar camera regelui.
-Domnisoara, am crezut ca stiti...nimeni nu poate intra in camera regelui.
-Asa cum nu am putut intra nici aici?
-Nu, domnisoara. Camera regelui e afectata de blestemul vrajitoarei si nimeni nu poate intra in ea.
-Blestem? Vrajitoare? Cum asa? Eu am intrat bine mersi acolo!
-Nu stiu domnisoara, dar va spun ca noi nu putem intra...
-Interesant...mormai ea in barba, capatand o pozitie mai rigida si privindu-l patrunzator pe Adam.
-Domnisora, v-am spus vreodata ca aveti ochi speciali?
-Esti unul dintre putinii care cred asta atunci...
-Un vechi prieten avea ochii asa de schimbatori si totodata aceiasi culoare.
-Inseamna ca tineai la el...
-Da...a sacrificat tot pentru a fi cu femeia iubita, chiar daca erau din lumi diferite.
-Dragut, ce sa zic. Vrei, te rog, sa-l chemi pe rege? O sa trebuiasca sa-i dau proasta veste ca trebuie sa-si faca singur curatenie in camera.
Adam se evapora iar parul Izabellei se zburli. Nu mai ramasesera decat cativa servitori prin sala ce aranjau odorizantele si cipurile speciale de securitate. Cand si ultimul pleca, se juca cu focul din suporturi. Ii placea tot ceea ce o invatasera Azrael si Azael cat fu inconstienta. O facura sa constientizeze ca e speciala. Dintr-un anumit motiv, e speciala. Manipularea focului si jocurile cu lumina si intunericul fura ceea ce o invatasera in acele ore.
-Ce cauti aici? tuna o voce spargandu-se de peretii de marmura, ajungand langa Izabella, mai repede ca aparitia fulgerului.
-Aaa...te asteptam? intreba ea cu zambetul pe buze, fiind sigura ca nimic nu avea sa-i strice ziua, nici macar el.
-Roseman....
-Lasa-ma sa ghicesc! Nu-ti convine ca am intrat prin toate incaperile, inclusiv aici? Imi pare rau, amice, dar si cuvantul meu e lege aici. Oricum trebuia sa fac o inspectie a castelului asa ca am profitat de asta si s-a facut si curatenie. Serios, stii cat praf si paianjeni erau aici? Brr...Esti obosit? Arati ciudat.
Christian se aseza pe tronul ramas liber si ii puse mana pe fruntea ei, apoi o ciupii de obraji. Destul de tare.
-Esti prost sau foarte prost? il intreba masandu-si pielea inrosita.
-Foarte perspicace. Am verificat daca iti e rau. Mi-a zis Adam ca de dimineata s-a trezit cu tine in picioare si ca toata ziua ai stat in birou si printre slujitori, ajutandu-i.
-Asa, si?
-Vreau sa-mi spui ce naiba a fost in capul tau cand ai iesit singura in padure.
Izabella ofta si se lasa moale in scaun., privind un punct imaginar din camera.
-As vrea sa stiu si eu. Cred ca am fost intr-un soi de transa. Tin minte doar ca tipam la tine in sala de cinema si apoi n-am mai fost stapana pe corpul meu. Nu stiu cum am ajuns acolo sau ce s-a intamplat dupa, dar mi-a povestit Adam ce stia el.
Isi multumi in gand pentru cat de inteleapta fusese sa se duca la facultatea de psihologie, trecand-o inca un fior de regret si dor de casa.
-Faza e ca demonul ala, nu era unul oarecare, usor de invocat...era unul dintre printii iadului.
-In loc sa-ti zic de ce te-am chemat, ma tii de vorba! ii zise ea evaziv dupa cateva secunde in care gura i se usca de saliva.
-Uimeste-ma, draguta!
-Draguta ii zici...cui oi vrea tu, nu mie! pufni la el. Oricum, dupa cum ti-am zis s-a facut curatenie in tot palatul, exceptia fiind o singura camera.
Zambi inocent spre el, apoi cand il vazu ca ridica din sprancene o apuca rasul.
-Nimeni nu vrea sa intre in camera ta, asa ca trebuie sa faci singur curatenie ge-ne-ra-la! Apropo, cum de camera ta e mereu curata daca nimeni nu vrea sa intre?
-De unde stii tu ca e asa mereu? ii zambi draceste inapoi, fcand-o sa se incrunte.
-Sa presupunem...
-Vrei sa zici ca nu ma pot intretine sau ce?
-Pentru unul care are pe cineva sa faca orice, ma mira faptul ca te hranesti singur si nu pui pe cineva sa scoate sangele pentru tine.
-Apropo de sange...zise apucandu-i bratul si mirosind de la distanta picatura rosie.
-Probabil cand am scos acele nu am fost asa de...delicata. dadu ea din umeri, facandu-l sa rada, ea urmandu-l.
Adam intra si ii lasa sa-si termine damblaua. Se uita la ei cu pupilele marite. Fiecare era asezat pe un tron, usor intors inspre celalalt, iar o aura galbui-rosiatica ii inconjura.
-Da, Adam? ii zise vanatoare, frecandu-se la ochi pentru asi indeparta lacrimile.
-Masa e servita. Si ba da, va este foame. completa cand vazu ca dadu sa deschida gura, facandu-i sa rada din nou.
-Dar ma dor picioarele de mor! Am stat toata ziua in picioare. Nu-i cinstit! El nu! zise aratand spre Christian cu privirea ingustata.
El doar isi dadu ochii peste cap si o apuca de mana, transportand-o si pe ea in fata salii de mese.
-Fericita?
-Aha! zise ea cu un zambet larg pe buze, intrand inainte lui pe usa, salutand pe toata lumea asa cum nu o mai facuse pana atunci.
-Edward? intreba dupa ce se aseza la masa.
-Am avut un...mic conflict cu Edward. O sa se intoarca cand ii trece.
Pe timpul mesei se antrena in toate conversatiile, pana si cu Lexi ce dezbatu un subiect despre Gigi Hadid, o personalitate ce si ei i se parea interesanta, dar pleca prima de la masa. Stranse intr-o galeata mai mare produse de curatat, lua aspiratorul intr-o mana si porni spre camera lui Christian. Le lasa in mijlocul camerei ce arata chiar neingrijita. Isi arunca o privire in jur si dadu iar de acel tablou ce o fascina si data trecuta.
-Nu crezi ca se numeste hartuire faptul ca imi invadezi spatiul personal?
Ea doar ii arata spre galeata.
-Te intretii foarte bine! rase de el, rotindu-si ochii prin camera.
-Cred ca ar trebui sa pleci...
-Acum, acum!
Folosindu-si viteza, Christian se puse in fata usii inanite ca Iza sa apese pe clanta.
-...asta dupa ce ma ajuti. Doamne, Roseman, niciodata nu lasi lumea sa termine!
-Si de ce crezi ca as face asta?
-Pentru ca nu mai ai cum sa iesi!
-Trebuie sa fi incuiat rau de tot sa uiti de balcon! zise deschizand usile ce opreau aerul noptii sa intre in camera.
-Si tu trebuie sa fi foarte redusa mintal sa sari de aici.
-Crezi ca n-am tupeu?
-Sunt sigur, dar nu...
Inainte sa termine de vorbit, Izabella alerga spre usile deschise, prinzand bara rece a balconului in maini si fiind gata sa sara, stiind ca aripile de Phoenix pe care Azrael i le arata aveau sa o salveze, dar inainte ca intregul ei corp sa se deslipeasca de singura sursa de sprijin, fu prinsa de talie si cazu odata cu cel ce o prinse.
-Ai inebunit?! o intreba cu ochi mari.
-Nu, deloc.
-Atunci tu chiar vrei sa te sinucizi aici! Gata, ai interdictie pe balcon!
Nici unul nu parea sa fie deranjat de pozitia in care se afla. Izabella se afla deasupra lui Christian, in timp ce respirau si radeau atat de aprope. Se rdicara sprijinindu-se reciproc, deloc deranjati de momentul de mai devreme.
-Sa fie clar, daca gasesc ceva ce nu trebuie, ti-l bag pe gat, orice ar fi! ii zise in timp ce-si mai prindea odata parul ce inceu sa se desfaca.
-Nu-ti fa griji, printesa, dupa cum vezi, nimeni nu intra aici inafara de mine.
-Sa ma sperie si mai mult asta? il intreba in gluma, ferindu-se la timp de o sticla de solutie pentru geamuri ce zbura in directia ei.
***
-Louis! tipa Chloe dupa el in bucatarie, facandu-l sa tresara. Vino repede!
Bucatarul fugi dupa ea, pana in biroul regelui, unde Chloe ramase impietrita. Izabella si Christian erau plini de vopsea si spuma intarita, avand inca un tub de diluant in mana, deasupra laptopului celuilalt.
-Ce-au patit?
-Daca nu-l dai inapoi, Roseman, iti stric tota munca de pana acum!
-N-ai decat!b Eu pierd doua luni de munca si tu cat? Doi ani?
-Hei, voi doi, ce ati patit? De ce sunteti plini de vopsea?
-Stai sa vezi cum arata camera lui! zise Izabella deschizand dopul sticlei.
-Din cauza ta!
-Din cauza mea? Tu ai zis ca vrei o mica schimbare! Ce-am facut eu acolo se numeste arta! Mai uita-te si tu pe reviste!
-Roz, Chloe! A desenat fundite roz si apoi a inceput sa isire vopsea cu mana pe tot peretele si am prins-o la timp, ca era gata sa arunce cu toata cutia!
-Ude-i Edward sa-i vada? rase Chloe, parasind camea la pas cu Louis.
-Sincer, acum pot spune ca le-am vazut pe toate in castelul asta!
Intrte timp, Izabella si Christian facura pace. Nonverbal, cazusera de acord ca atat timp cat se poate, de ce sa nu se inteleaga? De ce sa nu fie prieteni?
-Nu mai pot! S-a uscat vopseaua pe mine!
-Tu vorbesti?! Mi-am dat cu spuma fix in par! Daca raman fara minunata mea podoaba capilara, raman neinsurat!
-Nu-ti face griji, gasim noi pe cineva si pentru tine! Dar mai intai cred ca ar trebui sa-l gasim pe Edward.
-Ti-am zis, se va intoarce cand ii trece.
-Dar te-ai gandit vreodata ca poate si el are dreptate? Ca te increzi asa de mult in el incat nu iti dai seama ca iti lasi prea multe din atributii pe seama lui?
-Da' nu-i asa! Edward are timpul lui si niciodata nu s-a plans...
-Hey, eu sunt aia care mergea la psihologie, asa ca gandeste de doua ori cine are dreptate!
O privi chioras,appo se imbufna, se incrunta si apoi ofta. Lupta castigata. gandi ea inainte ca el sa deschida gura.
-Sa-l aducem inapoi pe idiot. Macar ne spalam si noi putin.
-Ha?
-De fiecare data cand ne certam se duce si bea la bazin. Bea, inoata. Bea, inoata. Si asa pana cade pe fundul bazinului, ori pana se duce cineva sa-l scoata de acolo.
-M-ai pierdut la bazin. Castelul are si bazin? Asta n-am vazut azi!
-Pentru ca nu e in castel. E sub el.
O apuca iar de mana si o transporta la locul cu pricina.
-Asta numiti voi bazin?! Asta e o minune a naturii!
-Inainte si partea de sus era deschisa dar am acoperit-o si am luminat-o, de asemenea. Numai membrii familiei regale au voie aici.
-Si uite-l si pe mister...Hey, Ed!
Sfatuitorul regelui era sprijinit de o piatra, avand un pahar in mana.
-Ce vreti?
-Eu? Nimic. El vrea sa-ti zica ceva. zise si-l impunse in coaste pe Christian.
-Imi...pare rau, ok? Scuze pentu ca nu ti-am acordat destula atentie si ca ti-am lasat pe cap toata treaba mea! Multumiti? Eu nu o mai repet iar nici...
Inainte sa continuie fu tras de glezne in apa, stropind-o pe vanatoare si facand-o sa rada. Iesi la suprafata cu vopsea de pe fata incepand sa i se scurga.
-Vezi?! Ti-am zis eu ca nu e de calitate! striga la el cand si-o sterse de pe fata.
-Am pierdut ceva? intreba Edward dupa ce batu palma cu Christian.
-Nu. raspunsera amandoi deodata.
Cu hainele ude leoarca, Christian se ridica din apa si fugi spre Izabella ce se ideparta cu pasi mari.
-Hai, printeso, ai zis ca e o minune! Nu vrei sa o si gusti?
-Nu, mersi! Ma simt bine privind de la distanta.
O apuca de talie, desi ea se zbatea, il gadila si il lovea cu pumnii, o arunca in apa, scotand un mic tipat de la ea inainte sa atinga suprafata apei. El si Edward rasera, dar cand vazu ca nu se mai ridica la suprafata, sarii dupa ea. Corpul Izabellei se tot scufunda, pana se lasa tras la suprafata de cel ce o impinse. Ii dadu cu palmele usor peste obraji, fortand-o sa inspire oxigenul.
-De ce n-ai spus ca nu stii sa inoti?!
-M-ai intrebat?!
Se dezlipi de el si inota pana la margine. Nu stia sa inoate in sensul propriu al cuvantului, dar putin reusea sa dea si ea din maini,cat sa se mentina cateva secunde la suprafata. In timp ce baietii urcau pe stanci si faceau ghiulele, ea se multumi sa stea aproape de margine, relaxandu-se...plus ca nici nu prea avea cum sa iasa din apa: cu hainele albe ude, nu ii suna asa de bine.
Capitol necorectat!
Enjoy!