Izabella pov*
-Buna, Louis! spun intrand in bucataria ocupata doar de el.
-Bonsoir!
-Ce mai cauti la ora asta aici?
-Pai cineva trebuia sa-ti dea si tie de mancare, nu?
-Aha...si regele e vegetarian!
-Cum- de ai ghicit?! Sa nu mai spui la nimeni! Altfel, o sa trebuiasca sa te lichidez! spune mulandu-si expresia fetei.
-Nu prea am chef de glume in seara asta. Deci, de ce mai esti treaz?
-Sa sti ca supa aia o sa se raceasca daca nu o gusti!
Mi-am dat ochii peste cap si am luat o lingura din lichidul fierbinte. Supa de pui. Si una dintre cele mai bune pe care am gustat-o!
-Deci?
-Deci, ce?
-Cum e?
-Doar nu vrei sa te laud ca ai facut o ciorba buna, nu? Esti un ditamai bucatar si astepti complimente pentru asta?
-Da! Vezi tu, ai pus ca e buna...eu vreau sa fie excelenta!
-E excelenta, Louis!
-Serios? intreaba zambind.
-Nu! spun ranjind.
-Parca nu aveai chef de glume...
-Si tu tot nu mi-ai spus de ce mai bantui pe aici!
-Mai raman sa-mi testez noi idei.
-Mai pe limba mea?
-Exersez noi preparate. Mai bine asa?! intreaba dandu-si ochii peste cap.
-Oui!
Mi-am terminat cina in liniste pana l-am vazut pe Louis jucandu-se cu niste firicele de caramel.
-Ala e caramel?
-Nu, e zahar ars imbibat in sange si lasat la uscat.
-Aha!
-Ce?
-Deci faci asta pentru cineva de aici!
-Ba nu!
-Vrei sa spui ca le servesti sange caramelizat francezilor tai?!
-Poate...nu...
-Deci, Chloe, nu?
-Uff...cam asa. E desertul ei preferat.
-Si atunci de ce ai spus ca il exersezi?
-Pai ea mi-a spus ca a mancat asta la unul dintre cele mai mari restaurante din lumea asta si ca a devenit desertul ei preferat. De atunci, m-a rugat sa il reinterpretez eu, un pic mai mult pe gustul ei. Dar e atat de complicat, incat niciodata nu mi-a iesit. De cate ori il dadeam sa il guste spunea ca nu e nici pre aproape gustul. Si nu iti pica chiar bine ca cea mai buna prietena sa-ti spuna asta. De asta, mereu incerc. Vreau sa ii pot oferi ceea ce mi-a cerut.
-Te inteleg...stii, nu sunt cea mai stralucita in ale bucatariei, dar vrei sa te ajut? Probabil, mai mult o sa te incurc, dar pot si eu sa fac niste spume sau ce ma pui sa fac...
-Mi-ar prinde bine ceva companie!
-Dar iti asumi riscul!
-Care mai e si ala?
-Ca s-ar putea sa iti stric munca! Ai o poza cu preparatul?
-Da. Uite, cam asa ar trebui sa iasa.
-Wow...
-Aha, acum ma crezi?!
-Da...
-Esti sigura ca nu vrei sa te duci sa dormi? Am auzit ca azi ai avut o zi grea la birou si maine e una noua...
-Nu ma deranjeaza sa stau sa te incurc cateva ore!
-Sa ce?
-Sa te ajut! spun eu razand.
-Alta mancare de peste!
Timpul s-a scurs repede, plictisit de veselia noastra. Louis imi arata si spunea ce sa fac. Mai multe au fost nereusite, dar au fost si reusite! Cea mai amuzanta parte a fost cand am luat un pachet de faina si nu stiu cum m-am impiedicat si pachetul a aterizat pe foita principala de zahar ars. Si doar ce o terminase! Cum a facut contact cu greutatea, s-a sfaramat in miliarde de bucatele, iar bachetul s-a taiat sau nu stiu cum a reusit de, deodata a aparut un nor alb ce a acoperit blatul si fata lui Louis. Ma uitam la el si nu ma puteam abtine din ras. Zici ca era Yetty. Mai ales ca nici nu isi deschidea ochii.
-Explozie?! spun eu incert, printre rasete.
Un nou Louis se nascu atunci. Avea un ranjet ce nu prevestea bine.
-Cine vrea un tratament pentru piele? intreba luand un castron cu o compozitie lipicioasa.
-N-ai indrazni...spun dandu-ma in spate.
-Pe pariu? ameninta el cu ochii licarindu-i.
Am privit in stanga si in dreapta. Nici nu mai stiam unde e usa. Cand am zarit-o, am vrut sa ma intorc si sa o zbugesc, dar am simtit cum ceva rece si cleios imi curge prin par si pe fata. Apoi un bucatar retardat care radea cu gura pana la urechi.
-Tu esti or prost or retardat! Lumineaza-ma!
-Ce fata ai!
-Deci asa vrei sa jucam?! Bine! Tocmai ti-ai declarat razboi!
M-am dus la primul dulap si am inceput sa scotocesc prin el. Cand am gasit ceea ce mi-am dorit, m-am ridicat si l-am privit pe Louis, rambind diabolic. Cand a vazut ca am sticlele cu mustar si ketchup, a sarit ca ars in picioare si a inchis lumina, fricosul!
-Crezi ca tot nu te vad?! spun imporscand silueta din pragul usii.
-Acum cine e cel bun de pus pe gratar? A, da, LOUIS!
-Aaa, nu pe mine m-ai nimerit...
-Daca nu tu esti silueta din pragul usii, atunci cine...
Sunt intrerupta de lumina ce inunda iarasi bucataria, aratand o Chloe pictata, din cap pana-n picioare, in rosu si galben. Isi trecea mainile prin par, incercand sa dea la o parte acea pasta. Louis era langa mine si radea de se prapadea. Eu procedam la fel, doar ca nu chiar in halul in care o face el. Pana la urma, eu sunt de vina.
-Ce naiba se petrece aici? spune printesa, ochii facandui-se rosii.
-Gatim? spun eu, mai mult intreband.
-Pe pereti?! Pe fiinte?! tipa ea.
Apoi se petrecu lucrul la care nu ma asteptam. ,,Dragul'' de Louis a ajuns langa Chloe cu o felina mare de tort cu frisca.
-Draga mea prietena, iti ofer acesta arma savuroasa ca...
-Ma taci, Louis! spuse si lua felia de tort, azvarlindu-mi-o drept in fata. S-a miscat extraordinar de repede.
Idiotul iar a inceput sa rada, tanara vampiroaica acompaniandu-l. Mi-am sters frisca de pe ochi si am inceput sa-i improsc pe amandoi cu sosurile colorate in rosu si galben. Cat ei incercau sa se fereasca, am luat si eu tort, care a facut cunostinta cu fetele lor. Toti trei aratam ca niste clovni cazuti in cutia cu tort aniversar. Eu si Chloe am inceput sa radem, iar Louis a luat un fel de rasnita si ne-a turnat ceva rosu in cap.
-Si ce mai e si asta? intreaba Chloe, vazand praful rosu.
El deja se inrosise de la cat se abtinu de la ras.
-Boia! spuse el si noua ne picara fetele.
Am inceput sa simt mancarimi si usturaturi in jurul ochilor, dar nu le-am dat importanta. M-am dus tinta la frigider, unde vazusem arma perfecta. Pacat, maine dimineata familia regala nu o sa mai serveasca jeleu! Sau gelatina! Sau pentru ce o fi chestia asta vascoasa si verde.
Cum Louis radea si avea ochii inchisi din cauza tortului, i-am facut semn lui Chloe. Cand a vazut ce am de gand, a zambit complice si a apucat de o toarta a oalei in care era chestia neidentificata. Fix cand am ajuns langa el si-a deschis ochii ca sa ne vada zambetele malefice. Apoi Loius se transforma intr-un extraterestru.
-Acum cine rade de cine? spune Chloe tinandu-se de burta.
-Oare cat crezi ca iau pe tine? ii spun privindu-l cum se stramba. Cei de la NASA cred ca sunt interesati sa aiba un extraterestru ca si cobai!
Chloe a inceput sa rada cu lacrimi, iar bucatarasul ma privi urat, ca mai apoi sa radem cu totii.
-Ce se intampla aici?! tuna o voce in incaperea devastata.
Nu stiu cum de a reusit, dar raceala din vocea lui Christian ne sterse si cea mai mica urma de amuzament.
-Vezi, iubitule, ti-am spus eu ca i-am auzit!
Si asa claia cu paie rosii isi incolaci bratele in jurul regelui. Avea pe ea numai o camasa transparenta, semn ca Christian s-a trezit relativ repede. Dar oare isi mai aduce aminte ce s-a intamplat?
-Mai intre o singura data! Ce faceti aici la ora asta?! Chloe!
-Da, Chris...
-Ce cauti aici? spune apucandu-i gatul si strangand-o.
-Chris...reusi ea sa spuna cu ultimele farame de oxigen.
-Asa, iubitule! Asta merita!
O sa ma ocup si de tine, doamna claie de foc, nu-ti fa griji!
-Da-i drumul! ii spun eu strangandu-i incheietura.
-Cine te crezi sa-i dai ordine regelui, tu, lichea buna de nimic?! vorbi iar curtezana.
-Am spus sa-i dai drumul, Christian!
Am incercat sa fiu cat de calma, nu am chef iar de o criza. Dar am marit stransoarea si vocea imi suna mult mai impunatoare ca a lui. Intr-un final, ii dadu drumul, Louis scotand-o din bucatarie.
-Acum, pentru cultura ta generala, noi doar incercam sa-i facem o surpriza lui Chloe, apoi lucrurile au degenerat! Dar, dupa cum vezi, nimic nu arde si nimeni nu-i mort! Aici o sa fie luna pana maine dimineata, iar tu si dama ta va puteti intoarce linistiti la ale voastre!
-Cum iti permiti...incepu iar Lexi.
-Prea tare. spun ridicand un deget. Acum, sa clarific ceva si cu tine. Nu uita cu cine vorbesti, in primul rand! In al doilea, sa nu cumva sa mai intarati pe cineva impotriva unui membru al familiei regale sau daca mai indraznesti sa te iei de cineva din acest castel, o sa ai de a face cu mine! Si crede-ma, papusa, nici macar regele nu o sa te mai poata scoate din ghearele mele! Asa ca masoara-ti cuvintele inainte sa le dai voie sa iasa pe gura!
Am dat sa ies pe usa, cand un gand ratacit imi iesi pe gura.
-Si dumneavoastra, majestate, nu imi pasa daca imi spuneti ca nu e treaba mea, ca e familia ta si ca tu esti regele si nu mai stiu ce! Cel putin in prezenta mea, sa nu mai indraznesti sa ridici mana la sora ta! E un bine pentru tine, crede-ma!
Drumul pana la camera mea fu presarat cu aceasta intrebare: ,,Cum poate un frate sa-si raneasca propria sora?''
El nu a strans-o in gluma. Era sa o omoare. Deabea mai respira cand i-a dat drumul. De ce i-am luat apararea? Nici eu nu prea stiu...momentele petrecute impreuna cu ea si Louis inainte sa apara el mi-au luat gandul de la tot ceea ce ma presa. Sper sa nu i se urce si ei la cap, ca lui Edward!Daca am facut asta, nu inseamna ca o compatimesc. Si ea va ajunge secerata de tepusa unuia dintre noi...
Ceasul de pe peretele camerei mele indica ora 1:47. Am intrat in baie si imi priveam mirata reflexia. Murdara din cap pana-n picioare. Cum am putut parea serioasa aratand asa?!
Dupa un dus in care apa doar a trecut si a plecat pe pielea mea, nici patul nu-l mai vedeam bine. Cu greu am reusit sa setez ceasul la ora 7. Somnul, bunul meu prieten, mi-a venit in ajutor, izbavind chinuitele mele pleoape.
Alarma suna, furandu-mi dulceata somnului de dimineata. Cu greu mi-am tras pe mine o fusta neagra si o bluza trei sferturi in dungi. Mi-am prins strans parul intr-o coada si m-am incaltat cu o pereche de balerini negri. Machiajul mi-a reflectat starea de spirit. Din cauza lipsei de somn, am senzatia ca vreau sa sucesc gatul tuturor celor care se apropie de mine. Pana acum cred ca au vazut-o pe Izabella, varianta draguta. Am luat o punga din asa zisul sange si am pornit spre sala de mese. Cand am ajuns in fata usii, l-am vazut pe Adam dand ordine catorva servitori.
-Buna dimineata, domnisoara!Familia regala acum s-a asezat. Pot sa va ajut cu ceva?
-Vreau sa-mi aduci asta intr-un pahar, la fel ca al celorlalti. Sa nu cumva sa incurci pungile, altfel nu o sa-l mai vezi tu ceva vreme!
-Am inteles, domnisoara!
I-am facut semn sa-mi deschida usa. Restul chiar erau la masa. Mai putin Lexi.
-Buna dimineata!spuse Christian in timp ce ma asezam .
-Asa o fi...mormai eu. Adam!
Dupa cateva secunde, Adam aparu cu pocalul.
-A durat ceva!
-Ma scuzati, domnisoara!
-Poti pleca.
Am luat paharul si am baut cam jumatate din el. Chiar imi era sete. Am primit o privire curioasa din partea lui Edward si a lui Chloe, asa ca le-am raspuns cu una urata.
-Aaa...spuse Chloe, eu vreau sa-ti multumesc pentru ceea ce ai facut aseara. Daca...
-Considera ca suntem chit. Un ajutor pentru un altul. Nu am nevoie de multumirile tale. ii spun eu intrerupand-o si folosind un ton rece si indiferent.
Am mancat rapid ceva si am mai sorbit cateva inghitituri din pahar. Pe parcursul mesei am primit priviri insistente de la Chloe si Christian.
-Draga mea, nu am apucat sa vorbim pana acum. Eu sunt Miranda, mama lui Christian. Sper ca ai tot ceea ce iti trebuie si ca nu duci lipsa de nimic.
-Totul este in ordine, multumesc.
-Atunci, nu crezi...
-Adam! strig eu, nelasand-o pe fosta regina sa mai deschida o discutie.
-M-ati strigat? spune el apropiidu-se de mine.
I-am aratat incheietura mainii, semnul pentru ora.
-Este 7:55, domnisoara.
-Grozav! murmur eu ridicandu-ma de la masa. Sa aveti pofta buna in continuare! Adam! Tu vi cu mine!
Am iesit aproape alergand din sala, iar la intrare am daramat pe cineva.
-Uita-te pe unde mergi, carpa! tipa roscata masandu-si cotul.
-Bun sfat! Data viitoare, tine cont de el! ii replic eu si apoi o tulesc spre camera mea.
I-am spus lui Adam sa ma astepte si am intrat val-vartej in camera. Mi-am aruncat hainele pe pat, mi-am luat o bustiera sport, un maieu, o pereche de pantaloni de trening mai largi si adidasi. Parul mi l-am lasat asa, chiar daca s-a mai lasat un pic.
-Adam, aveti o sala de sport sau antrenamente?
-Da. Una este a soldatilor si una a regelui si a sfatuitorului sau.
-Bun. Du-ma in cea a regelui.
-Dar aveti nevoie de permisiune...
-Nu, nu am.Acum, misca! Nu am toata ziua!
S-a obisnuit cu fata draguta, care il ia cu usurelul si il roaga mereu. Din cauza asta am izbucnit in fata lui Edward. Din cauza bunatatii asteia ce se acumulase de la persoanele gresite. O sa am grija ca asta sa nu se mai intample.
-Am ajuns, domnisoara.
-Am nevoie ca la 8:20 sa vina cineva sa ma anunte cat e ora, ca sa ajung la timp la birou.
-Am inteles.
-Poti pleca.
Sala era nu foarte mare, dar plina de tot de felul de aparate, tepuse si arme. La cati nervi am in acest moment in corp, nu cred ca am rabdarea sa o descriu amanuntit. Mi-am facut incalzirea aruncand niste tepuse, apoi am inceput asaltul tintelor de fier.
Am spintecat cu placere cele cateva tinte care se aflau in sala. Ma gandeam sa plec, dar cum m-ai aveam timp si am vazut un cutit din argint am zis sa ma prostesc si eu cu el. Era incredibil de usor, iar lama taioasa si letala pentru varcolaci. Vrand nevrand am intrat in dansul lamei de argint. Totul era ca un repertoriu la punctul culminant, dar lama cutitului se izbi violent de o alta. Mi-am ridicat ochii, surprinsa de prezenta lui Christian aici.
-Tu...spun eu printre dinti.
Un nou capitol! As fi vrut sa scriu mai mult, dar e destul de tarziu si a trebui sa-l public azi, deoarece am promis. Multumesc pentru sustinere!