Nouăzeci de secunde

Capitolul 78 - Kaleb

— Asta-i tot ce am despre Brent.

Jonas îmi pune micuţul stick în mână, apoi se întoarce spre laptop şi îi închide clapa.

De când am aflat despre tot ce ştia Jonas şi mi-a ascuns, relaţia dintre noi s-a răcit. Mă uit altfel la el. Îl văd altfel. Nu ca pe un trădător... doar că mi-a călcat încrederea în picioare.

— Kaleb...

— Nu-mi spune nimic, îmi ridic mâna. Doar... nu spune nimic.

— Ştiu că te-am dezamăgit. Şi că am făcut o alegere proastă.

— Vezi, asta nu înţeleg eu. De ce mereu Beverly este cea care plăteşte pentru alegerile voastre proaste?

Îşi lasă privirea în jos, iar eu sunt în sfârşit suficient de calm încât să îi pot spune cu adevărat ce cred despre asta.

— Dorian ar fi putut să o violeze pe Beverly! Violeze! Iar tu ştiai asta. Ştiai cât de importantă este pentru mine şi l-ai lăsat să se apropie de ea, ştiind de ce este în stare!

— Nu ştiam! se răsteşte. Nu am vrut să cred, bine? Aşa că nu am crezut. Nu l-am crezut în stare de asta.

— Ştiai cât de sensibilă este Beverly şi prin ce a trecut. Dacă nu şi-ar fi revenit? Toată noaptea am stat şi am păzit-o, îngrozit de ce va face când se va trezi. Mi-a fost teamă că se va sinucide, Jonas. În punctul ăsta ajunsesem.

Mă îndepărtez de el şi încerc să mă calmez, masându-mi capul. A fost un coşmar. Totul. Până şi eliberarea pe care am simţit-o în timp ce îl băteam pe Dorian.

— Vrei să te înţeleg pe tine, dar tu ai încercat vreun moment să mă înţelegi pe mine?

— Da, îi spun. Da, am încercat. Te înţeleg. Ai vrut să-l protejezi. Asta e singurul motiv pentru care sunt acum în casa ta, pentru că te înţeleg. Dar asta nu mă face să accept mai uşor că Beverly a fost la un pas să fie violată doar pentru că tu nu ai vrut să vezi adevărul din faţa ochilor tăi. Nu totul se rezumă la a te înțelege. Iar Dorian... mă opresc, înainte să spun ceea ce gândesc cu adevărat. Sunt frați, la naiba. Dorian chiar l-a crescut pe Jonas.

— Dorian? întreb după câteva momente de tăcere incomodă. Depune plângere împotriva mea?

Tace, dar neagă din cap.

— Microfoanele funcţionează? îl întreb, vrând doar să schimb subiectul.

— Laptopul meu înregistrează totul douăzeci şi patru din douăzeci şi patru.

— Brent a încercat să ia legătura cu Audrey? Bănuieşte ceva?

— Nu. Crezi că bănuiește?

— Audrey nu ştie că mama a fost soția lui Brent. Ar fi putut afla la înmormântare, dar nu a venit ăla. Mă mir că Jackson nu i-a spus nimic. Dar nu ştie, ceea ce înseamnă că ea nu va lua legătura cu el. Iar el... habar nu am ce va face. Eram sigur că va încerca să o contacteze după ce am mers la el. Oricum, sper să mă pot baza pe Jackson.

— Avocatul? întreabă Jonas mirat.

— Da. I-am spus de mine şi Beverly. Se simte vinovat pentru tot.

— Şi cum a reacţionat?

Oftez. Reacţia lui Jackson cu siguranţă a fost neaşteptată. Mi-a trecut la un moment dat prin cap că Jackson ştie ceva despre noi în ziua în care am vorbit despre ea în mașină. Dar nu am dat atenţie acelui gând atunci. Însă să-l aud pe el zicându-mi toate acele lucruri, inclusiv cum s-a simţit în ultimul timp... e greu să îl mai învinovăţeşti pentru comportamentul lui, aparent nepăsător. A ajutat-o. Prin mine, dar a ajutat-o şi mereu a vrut să o ajute. Beverly avea dreptate. Chiar e greu să judeci un om după gesturi, nu după intenţii.

— Mai bine decât am crezut că o va face, răspund.

— M-am uitat pe youtube la „Fata Morgana".

— Şi ce-ai descoperit? întreb sarcastic, știind deja toate filmulețele cu ea.

— Tu ai idee cât de bună era?

— Mda... m-am uitat şi eu la competiţii.

— Tu îţi dai seama în câte poziţii poţi să i-o tragi? O să scoateţi volumul doi de la Kama Sutra.

Îmi dau ochii peste cap şi îi arunc o privire criminală.

— Kama Sutra este o carte de pe vremea Indiei Antice în care se prezintă poziţii de sex cât mai com...

— Ştiu ce e aia, zic exasperat. Mulţumesc pentru stick, îi spun şi mă îndrept spre uşă, iar el nu mă opreşte. Trebuie să o iau pe Beverly de la şcoală.

Probabil şi-a dat seama că m-a scos din sărite. În plus, chiar nu îmi place să discut despre asta. Dezbăteam cu Jonas pe vremuri cum se decurgeau nopţile noastre, dar cu Beverly... cu ea e altceva. Nu vreau să împart nimic cu nimeni. Vreau să o ţin doar pentru mine şi tot ce se întâmplă între noi să rămână doar între noi.

Şi aşa mi-am imaginat-o în atâtea poziţii încât cred că ar ieşi şi volumul zece de la cartea aia datorită mie. Abstinenţa nu îmi face bine. Şi după ziua de ieri şi săruturile din camera ei... a fost aproape imposibil să mă limitez la a o săruta. De la un timp, devine tot mai greu.