Nouăzeci de secunde

Capitolul 8 - Kaleb

      Din momentul în care am văzut-o pe Audrey intrând în casă la braţ cu dublura ei în variantă brunetă, am ştiut că trebuie să mă car. Am lăsat-o pe Kacey să se joace mai departe cu păpușile şi am plecat la Jonas, care stă nu departe de familia Collins.

      Jackson Collins. Nu-mi amintesc ca tata să fi menţionat de el vreodată.

      — Pe unde e Dorian?

      Fratele mai mare al lui Jonas este unul dintre cei mai mari nemernici pe care îi ştiu, dar trebuie să recunosc că îl simpatizez pe tip. În plus, îi este un frate bun prietenului meu, deci îi înghit comentariile ridicole. Iar cu mine se poartă frumos. După standardele lui.

      — A plecat mai devreme în campus. Zicea ceva de o petrecere.

      Dorian este mai mare decât noi cu trei ani. Dacă aş fi ales să-mi depun dosarul la câteva facultăți, aş fi făcut şi eu acum ce face el. Dar am ales să rămân şi să o ajut pe mama. La urma urmei, doar pe mine mă are.

      — Dar tu? Cum e în casa avocatului?

      — Unele lucruri sunt aşa cum mă aşteptam. Altele...

      Se ridică de la masă şi deschide frigiderul, punându-mi în faţă o doză de bere.

      — Am tot timpul din lume.

      Râd.

      — E o fată în casa aia... Beverly. Fiica mare a avocatului.

      — Ţi-a atras atenţia? rânjește Jonas.

      — Mai mult de atât. E... diferită.

      — Toate sunt, îşi dă ochii peste cap. Cauţi o înlocuitoare pentru Kiara?

      Este rândul meu să-mi dau ochii peste cap din cauza lui. Fără să deschid doza, o pasez dintr-o mână în alta, încercând să-mi aleg cu grijă cuvintele.

      — Când am ajuns în casa lui Jackson, Beverly nu era acolo. Nu puteam dormi, aşa că am coborât să-mi iau apă. Lumina din bucătărie era aprinsă şi ea era acolo, stând în fața blatului. Nu a reacţionat, cu toate că sunt sigur că m-a auzit. S-a întors spre mine şi m-a studiat. Dar nu te gândi că s-a holbat la mine. Nu, în câteva clipe şi-a trecut ochii peste mine. Nu a zâmbit, nu s-a strâmbat, pur şi simplu a plecat din bucătărie cu o cană în mâini. Nicio reacţie. Abia azi dimineaţă Jackson i-a zis cine sunt. Deci nu ştia că o să vin în casă. Să mă vadă în casa ei a fost o surpriză în noaptea aia. Şi în mijlocul nopţii. A, da, i-am mai zis şi Agatha, crezând că este bucătăreasa.

      Jonas îşi măreşte ochii şi pufneşte în râs.

      — Oricum, continui, astăzi Kacey mi-a zis că nu vorbeşte.

      Jonas se opreşte din râs, mijindu-şi ochii la mine.

      — Nu... vorbeşte?

      — Nu, dau din cap, ca să întăresc afirmația.

      — Deloc?

      — Deloc.

      — De... cât timp?

      — Eu n-am auzit-o să scoată un sunet, nici măcar în noaptea aia. Kacey a zis că nu a auzit-o nici ea niciodată vorbind.

      Jonas tușește, frecându-şi mâinile.

      — Cine e Kacey?

      — Sora mai mică a lui Beverly.