Nouăzeci de secunde

Capitolul 73 - Beverly

      — De ce ești atât de tensionat?

      Kaleb mă trage mai aproape de el, înfășurându-și mai bine brațul în jurul taliei mele.

      — Nu sunt, ridică din umeri, uitându-se înainte.

      După ce m-am trezit pentru a doua oară astăzi, Kaleb a insistat să ieșim. Ba chiar mi-a zis că îi cere permisiunea lui Jackson. E weekend și toți sunt acasă, dar Audrey îi ține ocupați cu pregătirile pentru Săptămâna Modei, unde vrea neapărat să meargă însoțită de tata.

      După câteva rugăminți, am acceptat să ies. Chiar dacă încă sunt amețită și slăbită. Kaleb a zis că îmi va fi mai bine în aer curat, iar eu nu l-am contrazis: el e expertul în mahmureli, nu eu.

      — Cum te simți? mă întreabă, pentru a mia oară.

      — Sunt bine, îmi dau ochii peste cap. Chiar sunt bine.

      Aprobă din cap, la fel de convins ca până acum. Peste zece minute, maxim, mă va întreba iarăși.

      — Ce se va intampla cu Dorian de acum? Sau cu ce a mai rămas din el.

      Îi văd zâmbetul micuț și mândru care îi apare pe chip.

      — Drogul devine nedectabil la câteva ore după ce intră în organism, deci nu avem o dovadă sigură a ceea ce a încercat să facă în afară de declarațiile noastre. Eu nu o să fiu luat în serios pentru că sunt iubitul tău, iar tu...

       — Sunt considerată instabilă psihic, completez, când el rămâne fără cuvinte.

      — Nu ai credibilitate în fața instanței. Dar o să dovedim cumva. Va plăti pentru ce a făcut.

      — Cum?

      — Lucrez la asta.

      — Dar Jonas? E fratele lui și a fost acolo, dacă el ar depune mărturie împotriva lui...

      Kaleb clatină neîncrezător din cap.

      — Nu crezi că va depune mărturie împotriva lui Dorian?

      — Nu știu ce să cred, oftează. Voi fi și eu acuzat pentru că l-am bătut atât de tare, iar dacă Dorian depune plângere împotriva mea nu știu ce se poate întâmpla. La urma urmei, l-am bătut foarte tare, iar Jonas încearcă să le zică polițiștilor că a fost bătut de niste hoți. Poveștile nu se vor potrivi și pe lângă violența mea și tentativa lui de viol, ne trezim și cu acuzație pentru fals în declarații.

      Îmi înfășor brațele în jurul gâtului său și îmi afund capul în puloverul negru pe care îl poartă pe sub geaca de piele, bucurându-mă de mirosul lui. Mă trage mai aproape de el, lipindu-mi complet corpul de al său.

      — Nu ți se va mai intampla nimic, Beverly. Îți jur. Atâta timp cât ești lângă mine, vei fi în siguranță.

      — Te iubesc.

     — Te iubesc, îmi răspunde și știu că zâmbește.

     — Kaleb? mormăi, cu fața ascunsă în continuare în haina sa.

      — Hm?

      —Um... legat de...

      Îmi iau inima în dinți.

      — Am făcut ceva greșit azi-noapte? turui in câteva clipe. După ce m-ai dus in cameră, specific, amintindu-mi câte tâmpenii am făcut noaptea trecută.

      Se desprinde din îmbrățișare și îmi apucă blând chipul cu palmele făcute căuș, apoi mă sărută scurt pe nas.

      — Nu am fost in viața mea măcar pe aproape de excitat de o fată.

      — Care este, mai exact, nivelul concurenței?

      Toate zvonurile despre Kaleb din liceu îmi răsună în cap.

      — Nu pune întrebări ale căror răspunsuri nu vrei să le știi, își strânge buzele.

      Are dreptate, nu vreau să știu. Nici nu îmi pasă atât de tare. Kaleb este singura persoană de pe pământ în care am încredere. Acum, toată încrederea mea o am în el. Îl iubesc. Iubesc să-l iubesc. Și nu vreau ca ceva să strice asta.

      — Voiam să îmi cer scuze.

      — Pentru ce? se uită nedumerit la mine.

      — Pentru cum am reacționat când am aflat de Brent. Pentru tot ce am făcut de atunci. Îmi pare foarte rău. Când te vedeam pe tine, îl vedeam pe Brent, dar tu ești singura persoană care îmi face bine și...

      Șirul de vorbe îmi este întrerupt de buzele lui Kaleb care se ating de ale mele. Înlemnesc câteva clipe, dar reușesc să îmi ridic mâinile de pe pieptul său și să mi le înfășor în jurul gâtului. El ia gestul meu ca pe o invitație. Simt cum îmi mușcă buza de jos și limba lui mă pătrunde, jucându-se aproape timid cu a mea, apoi din ce în ce mai pasional.

      Îmi e clar. Kaleb știe să sărute. Știe foarte bine să sărute. Corpul meu este străbătut de fiori și simt cum obrajii mi se colorează. Îmi e greu să exprim ce simt când sunt in brațele lui. Simt siguranță. Simt că nimic rău nu mi se poate întâmpla. Simt căldură și cum totul corp tremură de emoție. Simt cum primesc în doar câteva clipe toată iubirea de care am avut vreodată nevoie. Îmi e teamă de dependența mea de el, dar nu mă voi mai lupta cu ea. Kaleb merită tot ce simt pentru el, iar eu merit să îl iubesc.

      — Hm, ce spui, îmi șoptește, cu buzele atât de aproape de ale mele încât se ating la fiecare cuvânt rostit. Jackson când află de relația noastră?

      Încep să râd, dar el mă privește foarte serios.

      — Tu vorbești serios? îl intreb, potolindu-mi râsul.

      — Da! spune exasperat, ridicându-și brațele la nivelul umerilor. Vreau să știe că sunt iubitul tău. Pe lângă asta, mă simt prost să îl mint. Jackson a făcut multe pentru mine. Simt că fac ceva pe la spatele lui.

      Îmi adun curajul.

      — Dacă tu vrei ca tata să afle de noi, va afla.

      Mă ridic pe varfuri și îmi lipesc timid buzele de ale sale. După câteva clipe, Kaleb transformă sărutul într-unul deloc timid.