Nouăzeci de secunde

Capitolul 88 - Kaleb

Kacey se joacă absentă cu o aţă care atârnă din bluza lui Beverly, lăsată cu capul pe pieptul ei. Beverly o mângâie cu o mână pe spate şi eu le privesc aproape fascinat, lăsând oarecum imaginaţia să-mi zboare.

E normal să-mi imaginez că Beverly va sta la fel cu copilul nostru în braţe? Este prima dată când mă gândesc la aşa ceva. Poate pentru că simt cum norul de deasupra noastră se evaporă chiar în aceste momente. Îmi place imaginea pe care o am în cap. Îmi e foarte uşor să mi-o imaginez pe Beverly ca mama copilului meu.

Iar eu nici măcar nu mă gândisem vreodată până acum la copii.

— De ce mami şi tati sunt supălați? întreabă Kacey, cu voce stinsă, lăsând ața să-i cadă dintre micuţele degete.

Bev îşi lăsă privirea în jos şi se uită la ea.

  — Adulţii mereu se ceartă, ridică din umeri.

  — Vol fi din nou feliciţi, nu-i aşa?

Întrebarea ei e ca un pumnal înfipt în inimă. Nu, nu vor mai fi din nou fericiţi.  Şi nu sunt în stare să-i spun asta. Mi se pare atât de nedrept faţă de Kacey tot ce se întâmplă. Eu şi Bev ne-am obişnuit cu tot. Cu oamenii răi, cu ideea că uneori fericirea e mai departe decât ai crede, dar ne-a luat ani pentru a face asta. Ea este obligată de noi să înveţe asta acum, când va trebui să-şi ia rămas-bun de la mama ei. Și a pus întrebarea ca și cum ar fi știut sigur că răspunsul este „da".

Lui Jackson nu-i va fi greu să obţină custodia ei, chiar dacă nu este tatăl natural. Este singurul capabil să o crească. Sigur, statul preferă să dea copilul mamei, dar dacă aceasta nu are un venit stabil sau posibilitatea să-l crească, îi revine tatălui.

Iar Audrey nu va fi în stare să aibă grijă de ea, nici vorbă să o poată îngriji pe Kacey. Nici nu cred că îi pasă cu adevărat de ea.

Le las pe fete pe pat şi ies din cameră, dar nu cobor. Rămân sprijinit de balustradă, uitându-mă la circul din faţa mea oarecum amuzat.

E mai uşor să te bucuri de situaţia lui Audrey făcând abstracţie de Kacey.

Mă uit în spate, la peretele de care am lipit-o în urmă cu ceva timp pe Audrey, ameninţând-o. Victoria cu siguranţă are un gust dulce.

Jackson stă aşezat pe canapea, relaxat, cu o mână întinsă pe spătar şi un picior peste celălalt, ascultând-o calm pe Audrey cum gesticulează.

  — Nu minte, îi spune.

  — Cum să nu mintă?! Ea nici măcar nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat în noaptea aia! strigă şi îi simt disperarea din voce.

  — Ba îşi aminteşte. În plus, ştiam deja că nu sunt tatăl lui Kacey. I-am făcut un test de paternitate imediat ce s-a născut.

Jackson ridică din umeri şi nu ştiu dacă este la un pas să explodeze şi se preface relaxat  doar ca să o enerveze pe Audrey, sau chiar este foarte calm.

Audrey rămâne fără cuvinte.

  — De ce nu m-ai întrebat niciodată asta, dacă tot o ştiai?! Blufezi!

Îmi dau ochii peste cap.

  — Nu mi-a păsat. Kacey este o fată extraordinară şi ştiam că se va alege praful de ea dacă mă despart de tine. Nu mai pot face copii de dinainte să ne cunoaştem noi, aşa că am ştiut din primul moment că nu e copilul meu. Dar Beverly era în comă pe atunci şi nu am vrut să rămân singur. Am ştiut că va veni momentul în care relaţia noastră se va rupe, aşa că după ce ai născut, am făcut un test de paternitate ca să am dovada scrisă.

Jackson se ridică de pe canapea, apropiindu-se ameninţător de ea.

  — M-ai luat de prost doar pentru că eu ţi-am permis asta. Ştiu de amanţi, ştiu de tonele de bani pe care i-ai cheltuit inutil pe vacanţe şi bijuterii şi haine şi toate porcăriile pe care le ai. Şi am închis ochii, pentru Kacey. Este un copil care nu merită să treacă prin trauma unui divorţ. Nu meriţi nici măcar un fir de păr din capul ei, dar ea merită o familie întreagă. Şi mi-am călcat cealaltă fiică în picioare pentru asta. Dar se termină aici. Astăzi. Beverly nu va mai suferi pentru familia pe care o merită Kacey. Oricum totul a fost o minciună care urma să explodeze în orice clipă. Întâmplător, a fost azi. Dar ce ai făcut tu... ai stat şi ai privit cum Beverly era omorâtă în bătaie. Cum te-ai purtat cu ea, cum m-ai oprit de fiecare dată când voiam să o ajut zicându-mi că o să-şi revină singură... tu ai avut grijă ca Beverly să nu-şi revină niciodată. De-asta ai fost atât de speriată de venirea lui Kaleb în casă. Şi tu, ca şi mine, ţi-ai dat seama că o va ajuta şi tu te vei duce la fund.

Ajunge în faţa ei şi nu pot să-i văd privirea, dar sunt sigur că este una plină de ură. Iar tonul lui, chiar dacă a rămas calm, până și mie îmi face părul de pe brațe să se ridice.

  — Acum ieşi dracului din casa mea! mârâie.

  — Asta nu va rămâne aşa! Vei regreta divorţul ăsta.

Pufnesc.

  — Îţi jur că te voi târî prin toate tribunalele şi prin toate revistele de scandal.

Aud şi pufnetul lui Jackson.

— Mult succes să câştigi procesul împotriva celui mai bun avocat din stat.

Îmi strâng buzele ca să-mi abţin râsul, dar nu reuşesc. Îşi ridică amândoi privirea spre mine şi o privesc cu un zâmbet sarcastic pe Audrey, aşteptându-i reacţia.

  — Şi tu o să plăteşti pentru asta! urlă spre mine.

  — Ai grijă să te lovească uşa în cur, îi spun râzând şi făcându-i cu mâna.

Dispare atât de repede din casă încât tot ce aud este zgomotul puternic al uşii.

  — S-a terminat? îl întreb pe Jackson.

Se uită la mine cu o privire resemnată şi îi aud oftatul de aici.

  — Abia începe.