Descifrand-o pe Emma

Capitolul 30

Raman cu greu concentrat la ce se afla pe monitorul calculatorului cand mintea mea zboara la zilele ramase pana la concediu. Nu stiu ce vreau sa fac sau unde sa merg, dar vreau sa scap de statul la birou opt ore in fata monitorului sau cu dosarele sub nas ca cele pe care trebuie sa i le duc lui Tom. Ma indur sa ma ridic de pe scaun, simintindu-ma ametit cand dau de lumina ce vine de afara de la soare care inca nu a apus. Ies pe hol si in mai putin de cateva secunde ajung in fata usii biroului lui. Bat inainte sa apas pe clanta si sa intru. Nu il gasesc aici asa ca las dosarele pe masa si iau o bucata de hartie ca sa ii las un bilet pentru cand revine.

Ma intorc in birou pe sunetul telefonului meu care suna. Vad numele Avei si ii raspund dupa ce ma asez inapoi pe scaun si ma las pe spate cu el.

- Buna, poti vorbi? ma intreaba ea imediat.
- Da, care-i treaba?
- E despre Emma... e ceva ciudat si ma intrebam daca stii tu ceva legat de asta.
- Nu stiu despre ce vorbesti. Ce s-a intamplat?
- Am primit un plic de la ea cu ceva desenat si un bilet pe care scrie multumesc si imi pare rau.

Discutia imi este intrerupta de seful meu care isi varaste capul pe usa. Cand ma vede ca vorbesc la telefon doar imi face semn ca vrea sa vorbim dupa. Probabil crede ca vorbesc cu un client.

- V-ati certat?
- Nu din cate stiu eu. Partea mai ciudata este ca nu imi raspunde la telefon. Sun-o tu, te rog, spune-mi daca afli ceva.
- Sigur, stai linistita.

Inchid si o sun imediat pe Emma care nu imi raspunde nici mie. Ii las cateva mesaje in care o intreb ce se intampla si ca Ava e confuza. Va raspunde ea, poate este ocupata astazi.
Ultima data cand am vorbit cu ea a fost seara trecuta cand am condus-o acasa, nu a mentionat nimic totusi ca ar avea treaba.

Ies pentru a doua oara pe hol si-l traversez pana la seful meu care vorbeste cu secretara lui ce pare sa fie pe picior de plecare. Astept ca un catelus in spatele lui sa termine conversatia. Femeia ma saluta inainte sa plece spre lift si sa ma lase cu Welltal.

- Voiati sa vorbim despre ceva?
- Da, ce ar fi sa mergem la mine birou? pune o intrebare retorica.

Il urmez in sala in care am intrat de prea putine ori ca sa ma satur de privelistea minunata pe care i-o ofera pozitia in care se afla in cladire. Trag scaunul de piele neagra din fata lui si ma asez. Este prea zambitor astazi ca sa ma gandesc ca este ceva de rau.

- Nu mai puteam astepta pana sa-ti dau vestea asta pentru ca stiu ca iti doresti asta de mult timp.
- Va ascult, ridic din sprancene interesat.
- Stii cand a ramas poatul liber pentru ca fostul sef al departamentului tau s-a dus la compania din Ohio? Bineinteles ca iti amintesti, rade scurt. Si l-am ales pe Tom, dar ti-am zis ca te-as fi ales pe tine daca ai fi fost mai activ. Ei bine, cum Tom nu mai este-
- Cum adica nu mai este? il intrerup nepolitcos.
- A plecat, si-a dat demisia ieri dimineata, nu mi-a dat detalii de ce. Credeam ca ai aflat.

Dau din cap negativ, inca socat de ceea ce aud. De ce si-ar fi dat demisia? Iubea postul ala la nebunie si chiar facea o treaba buna. Mi se pare foarte bizar ca a plecat pur si simplu, a parasit totul ca sa ce? Sa stea acasa? Ca sa lucreze la o alta firma? Daca ar fi asa ar da detalii ca un oricare om normal.
De ce ma complic? A zis ca mi-ar fi dat postul daca Tom nu era, si acum nu e... Inseamna ca ma promoveaza?

- Nu, nu, chiar am fost in biroul lui astazi si am observat ca e destul de gol, dar nu am banuit nimic.
- Da, ei bine, e gol pentru ca vreau ca acum sa fie al tau, la fel si slujba. Asta daca o vrei, barbatul imi ranjeste amical si apoi radem amandoi de parca ar refuza cineva asemenea post.

O sa ii dau un mesaj lui Tom mai tarziu, am fost relativ apropiat de el, sau destul incat sa il intreb ce face cu viata lui. Ii strang mana lui Welltal dupa ce imi spune ca pot de saptamana viitoare sa imi mut lucrurile in fostul birou al lui Tom.