Capitolul 1

489 22 7
                                    

Iarna este trista, nu in general, este trista cand esti singur. O sa trec pe langa faptul ca singurul mod in care te-ai putea incalzi este cu ajutorul materialelor textile, spre deosebire de oamenii in relatii care beneficiaza de caldura unui alt corp; iarna este atat de apasatoare pentru ca sunt atat de multe lucruri festive de care nu te poti bucura in singuratate. Cine ar vrea sa fie singur de Craciun sau de Anul Nou? As fi crezut ca mai multi oameni se sinucid in sezonul rece pentru ca in fiecare zi de cand a inceput iarna simt ca zilele devin din ce in ce mai rele, dar aparent, mai multi oameni isi iau viata spre sfarsitul primaverii. Wikipedia ar putea spune minciuni. Eu unul abia astept sa se termine sezonul asta, ma omoara singuratatea, veselia sarbatorilor, totul. Vreau sa renasc odata cu natura. Vad luminitele ramase ca decor pe usa localului spre care ma indrept si las un oftat insotit de aburi sa-mi paraseasca gura. Arata minunat, dar...

Deschid usa unei domnisoare care se afla in fata mea si astept sa-mi multumeasca, ceea ce nu se intampla, insa imi arunca un zambet si-si continua drumul. Ma uit peste marea de oameni care sta asezata la mese fie cu farfurii pline de mancare, fie cu pahare cu bautura. Undeva langa fereastra doua maini ridicate imi fac semn ca si cum as fi un elicopter ce ar trebui sa-i vada si sa vina sa-i salveze. Imi las rucsacul pe spatarul scaunului si apoi imi dau jos paltonul, asezandu-l in acelasi loc. Iau loc pe scaun si iau meniul pe care mi l-a oprit Jack. Mi se pare atat de plin in seara asta, parca nici luminile nu mai sunt atat de puternice, atmosfera este obscura, oamenii vorbesc relaxati si linistiti. 

— Sa va aud, ma uit la Ava care nu a scos niciun cuvant de cand am ajuns la masa.

Chem ospatarita si cer un Martini. Astept ca cei doi sa-mi spuna motivul pentru care m-au chemat aici. Nu ca ar trebui sa fie un motiv neaparat pentru a iesi cu mine, dar mesajul de la Jack a sunat destul de serios, ceea ce nu se intampla foarte des din partea lui.

— Mai asteapta putin, trebuie sa mai apara cineva, Ava continua sa se uite spre usa localului.
— Pe cine? Am crezut ca e o intrunire doar intre noi trei, asa mi-ai zis, ma uit la Jack. Sper ca nu mi-at aranjat din nou o intalnire cu vreo cunostiinta ciudata de a voastra.
— Nu, nu, desi... ai vrea? Stiu pe cineva, glumeste Jack.
— Da, de ce nu? incep sa chicotesc la gandul ca ar putea iesi ceva din asta. Multumesc, ii spun ospataritei cand imi pune bautura in fata.

Vad din nou cum Ava se porneste sa faca iar semne ca la avioane. Ma uit spre usa care la momentul asta este aglomerata, nu-mi dau seama cine ar trebui sa fie si de ce ne-ar chema fara ca noi doi sa ne stim. O fata din acele persoane vine spre noi si se incrunta usor cand ma vede, fiind probabil la fel de confuza ca mine. Fularul rosu in carouri ii atarna pe jos, cizmele ii sunt murdare de mocirla de afara si parul ii este ravasit, dar noroc cu fesul pe care-l poarta ca sa i-l mai imblanzeasca. As putea sa o numesc un dezastru ambulant.

Ne saluta, iar Ava ne face cunostiinta amandurora. Emma ma duce cu gandul la Emma Watson, insa nu aduce deloc cu ea, poate doar la corp. Isi da jos geaca si fesul si ocupa ultimul scaun liber, adica cel de langa al meu. Isi pune coatele pe masa si isi comanda o bautura fara sa se mai uite in meniu.
  Se intoarce insa pentru cateva momente si cauta in geanta ceva, murmura o injuratura si inchide geanta. Se intoarce cu coatele pe masa si observ negreala pe degetele ei. Si le sterge imediat, dar a ramas sub unghiile colorate pal.

— E zat de cafea, nu pamant sau murdarie, promit. Mi s-a rasturnat cafeaua in geanta... Nu vreau sa fac o impresie proasta, isi ia zatul de sub unghii.

Incepem sa radem de ea, iar apoi o asigur ca e in regula. Chiar daca era pamant, la ce dezastru e, nu m-ar mira.

— Presupun ca nu mai asteptam pe nimeni, nu? spun intr-un sfarsit.

Ava si Jack dau amandoi negativ din cap.

— Motivul pentru care v-am chemat aici este pentru a va spune ca Jack m-a cerut in casatorie, iar eu am spus da, isi intinde mana spre noi pentru a ne arata inelul, si vreau ca tu sa fii domnisoara mea de onoare, iar tu cavalerul de onoare pentr Jack, rasufla usurata. Cam atat...

Descifrand-o pe EmmaWhere stories live. Discover now