Descifrand-o pe Emma

Capitolul 9

Aud tot felul de zgomote, ca si cum as fi scufundat sub apa, iar oamenii vorbesc de la suprafata. Clar, neclar, parca ma scufund cu buna stiinta si astept ca zgomotul sa inceteze, dar din pacate se aude din ce in ce mai clar, iar ce parea sa-mi sune haotic, acum descifrez a fi o melodie ce se aude de la radioul sau televizorul de jos. Melodii vechi de prin anii nouazeci rasuna pana in dormitor, facandu-ma sa-mi frec ochii si sa ma trezesc din somn. Ma sprijin in coate si ma simt inca ametit dupa somn. Ma uit spre locul Emmei, insa il gasesc gol. Ma rostogolesc pe partea ei de saltea si simt cearsaful rece sub mine. Verific telefonul si observ ca este opt dimineata. Ii dau un mesaj mamei s-o asigur ca-s in regula. 
Decid sa ma dau jos si ma imbrac rapid in niste haine mai prezentabile, nu stiu daca restul sunt in pijamale sau nu, asa ca nu vreau sa ies in evidenta, in plus, e ingrozitor de frig in dimineata asta, chiar si-n casa. Cobor scarile, urmand ca melodia sa se auda si mai tare. Dau de o scena draguta, Jack si Ava dansand pe I want it that way de la Backstreet Boys. Amandoi zambesc si par sa se distreze de minune, timp in care Emma ii priveste de pe scaun si le face poze sau ii filmeaza. Pe masa se afla o farfurie plina cu clatite rulate, arata apetisant, iar eu mor de foame. 

— Neata, spun, atingandu-i umarul Emmei. 
— Hei, Jack ma observa. Scuze, te-am trezit noi?
— E in regula, oricum ma trezeam pe la ora asta ca aveam alarma.  Va distrati? 

Iau o clatita si imi trag scaunul sa ma asez. Ava da muzica mai incet si il ia pe Jack de mana, facandu-l sa se aseze la masa cu noi.

— Si ai tai?
— Ah, s-au dus sa cumpere niste chestii din oras. Se intorc mai tarziu. 
— Nu-i mai prindem, spun asta uitandu-ma la Emma, care statea in continuare pe telefon. 

Nu m-a auzit. Ii repet numele, nimic. Ava o inghionteste si-si ridica privirea.

— Plecam cam peste o ora?
— Aa, da, sigur. E okay pentru mine.
— Deja? intreaba Jack. 

Mai vorbesc putin cu ei apoi ma scuz ca sa urc sa pregatesc bagajul, la fel si Emma. Amandoi impachetam putinele lucruri pe care le-am scos din bagaj si ma ofer sa le duc la masina cat isi ia ea la revedere de la Ava si Jack. Cand cobor ii salut si o rog pe Ava sa-i transmita multumuri alor ei ca ne-au lasat sa stam peste noapte, apoi ies din casa. Zapada ne-a inconjurat, gradina-i plina de omat, pe strada se observa doar urmele pasilor oamenilor si ale unor roti de masina. Copacii nu mai au alta nuanta in afara de alb murdar, presimt ca ma vor durea ochii de la albul asta excesiv. Partea proasta este ca inca ninge, asa ca cerul ramane alb si el. 
Noroc ca am parcat masina intr-un loc bun si nu trebuie sa aduc o lopata. Incerc sa dau zapada de pe geamuri jos, totusi. Imediat imi simt mainile bocna si le bag in buzunarele inca incalzite datorita caldurii din casa. 
Pornesc caldura si raman in masina, uitandu-ma dupa Emma care apare dupa cateva minute. Ajunsa in masina isi desface fularul pe care il lasa infasurat in jurul gatului lejer, aproape ca pe o esarfa. 

— Zici ca suntem in alta lume.
— Mi-e groaza de cum va fi drumul, ma confesez, pornind masina. 
— Trebuia sa nu mai plecam cand am vazut ca e vremea asa. Puteam sa mai ramanem in oras o saptamana, doua. 
— Nu stiu la ce m-am gandit, sincer. Oricum, ai vorbit cu ai tai? S-au intors?

Se foieste si incepe sa se joace cu degetele ei. 

— Nu, scuze... Nu s-au intors. Pot ramane aici, nu vreau sa stau pe capul tau si-
— Trebuie sa te opresc pentru ca spui prostii. Nu vreau sa aud, mamei ii plac musafirii. Discutie incheiata. 

Imi intorc privirea spre ea si are gura deschisa, semn ca mai vrea sa spuna ceva, dar ii zambesc si ii repet ca discutia e incheiata. Obrajii rosii de la frig se ridica mai mult cand ii apare pe fata un zambet, urmat de o lovitura cu pumnul in bratul meu. Daca nu as fi vazut nu cred ca mi-as fi dat seama ca face ceva.