Descifrand-o pe Emma

Capitolul 29

Clipesc din ce in ce mai des, imi frec ochii in speranta ca asa voi indeparta ceata continua pe care o vad cand privesc monitorul calculatorului, nu reusesc decat sa ii irit mai tare si sa lacrimeze. Imi indrept spatele si casc. Cred ca cele opt ore de munca isi pun amprenta pe mine. Verific telefonul posibil pentru a cincea ora in ultimul minut. Astept mesajul de la Emma, trebuie sa imi spuna ca a ajuns, dar parca nu mai vrea sa apara.

Inchid toate paginile si ma ridic de la birou deja prea incordata incat gatul imi trosneste imediat. Strang putinele lucruri pe care le mai am pe birou si le pun in dulap. Pana ajunge Emma presupun ca pot sa imi iau o cafea si sa ma relaxez. Ies din birou si din cativa pasi ajung la tonomatul de cafea si iau una simpla. Iau bautura fierbinte din suport si sa ma asez pe scaunele din hol. Imi verific din nou telefonul, de data aceasta trimitandu-i un mesaj. Raman sa verific ce mai e nou in lume.

Sunt complet captivat de un articol despre padurile virgine, incat nu observ nimic din jurul meu. Ma trezesc cand Emma ma bate pe umar si ma uit spre ea.

- Hei, imi spune, zambind. Ce concentrat erai.
- Trebuia sa imi trimiti mesaj, o cert in joaca si ma ridic de pe scaun.
- Am uitat si stiam oricum drumul dupa cum vezi.

Imi lipesc buzele de ale ei, reusind s-o fac sa taca. Imi mangaie obrazul cu maini calde si se departeaza de mine.

- Esti gata sa mergem la cina? ma intreaba.

Dau din cap si mai iau o gura din cafea inainte s-o arunc. Trebuie sa beau neaparat apa, urasc gustul cu care raman dupa ce beau cafea. Cand trecem de colt ca sa mergem spre lift dam de Tom. Dau mana cu el si apoi el ii saruta mana Emmei. O trag mai aproape de mine.

- Gata programul?
- Mhm.
- Incotro mergeti voi? intreaba si o fixeaza pe Emma cu privirea.
- La un restaurant, ne plimbam prin oras, ii raspunde.

Ii iau talia in brate, continuand sa-l ascult pe Tom vorbind.

- Sper ca ai vazut mesajele de la mine.
- Bineinteles, Emma devine mai zambitoare. Abia astept!
- Galeria va arata atat de bine cu tablourile tale afisate si sigur vor fi cumparatori.

Ma gasesc stingher in discutia asta. Nu stiu despre ce se discuta si nu aveam habar ca au tinut legatura de atunci de cand le-am facut cunostiinta in iarna.
Incerc sa nu par atat de confuz ca sa nu ma fac de rusine in fata lui Tom.

- Ei, spui si tu asa ca sa ma simt bine, Emma chicoteste.
- Niciodata, spune barbatul cu un ranjet pe fata.

Tusesc. Nu-s deloc subtil.

- Pai, eu va las. Ne vedem maine, amice, spune inainte sa treaca pe langa noi.

Ea o ia spre lift inaintea mea si intra, apasand pe butonul pentru parter cand intru si eu. Niciunul din noi nu spune nimic pana sa intram in masina.

- Nu mi-ai spus nimic de asta, murmur cand trag de volan ca sa ies din parcare.
- Nu ne impacaseram, raspunde sec si isi ia o tigara din pachet pe care si-o aprinde imediat.
- Okay... Dar ne-am impacat de o luna, nu te-ai gandit sa ma pui in tema?
- Imi va lua cateva tablouri la galerie.

Pufnesc nervos nu numai din cauza situatiei, dar si pentru ca foloseste tonul asta mult sprea calm care o face sa para ca nu o intereseaza de nimic.

Daca ar fi fost doar asta, probabil ca nu m-as gandi in mod detaliat de ce nu mi-a spus, dar ceva in felul in care vorbea cu ea, mi s-a parut ciudat si-mi da de gandit. Nu poate sa fi vorbit cu el de atata vreme sau daca a facut-o a fost strict profesional, nu...?

Toata povestea cu Sven m-a facut sa fiu temator ca s-ar putea repeta chiar daca acum nu vad de ce ar face-o. Macar el era directorul si era in beneficiul ei. Trebuie sa-mi revin si sa nu mai intorc fiecare situatie pe toate partile, nu e bine pentru sanatatea mea mintala.