Descifrand-o pe Emma

Capitolul 26

Baia de la birou nu este mai niciodata aglomerata, cu exceptia orei cand turele se schimba. Ceea ce se in tampla acum si ma simt straniu fiind inconjurat de atatia barbati. Slava cerului ca avem cabine si nu numai pisoare. Ultimul lucru pe care l-as fi vrut ar fi sa fiu la o distanta de cativa centimetri de penisul altui coleg.

Ma spal pe maini si imi observ reflexia in oglinda. Astazi am pus putin mai mult efort in infatisarea mea, mi-am aranjat parul, m-am barbierit, mi-am pus un costum proaspat spalat, arat bine, incerc sa imi spun singur ca sa-mi sporesc increderea de sine.

In timp ce mototolesc hartia cu care imi sterg mainile inca ude, Tom intra si ma saluta din privire.

- Ce mai faci, amice?
- Ma pregatesc sa plec, tu? il intreb din politete.

Isi scarpina capul proaspat tuns si imi expira cu exagerare, semn ca e satul de munca.

- Ocupat, ca de obicei. Ai ceva planuri, tu?
- Mhm, ma duc cu niste prieteni si Emma sa luam cina.
- Tu si Emma mai sunteti...?
- Da, spun fara sa gandesc.

Tom da din cap ca si cum mi-ar aproba si intra intr-o cabina. Mormai cateva injuraturi la adresa mea in timp ce ies din baie si ma indrept spre birou ca sa strang tot ceea ce am lasat acolo. Nu stiu daca ce i-am spus lui Tom a fost doar un mecanism de aparare, sau pentru ca ma gandesc la Emma ca ceva din prezentul meu si care nu m-a parasit niciodata.

Indes toate dosarele lasate pe birou in sertar si incui totul cu cheia pe care mi-o las in sacou. Afara e mult prea cald pentru a purta sacoul asa ca il iau in mana. Le dau un mesaj tuturor sa ma asigur ca totul merge conform planului. Partea mea a fost sa-i invit pe Ava si Jack (si sa ma milogesc de Ava mai ales), de acum este treaba Emmei ce se va intampla.

Merg la masina si inainte sa pornesc, aud sunetul de notificare de la telefon. Vad ca Jack mi-a trimis un mesaj ca vrea sa mergem impreuna si sa-i iau de acasa. Vincent soferul revine in actiune. Intr-un fel este mai bine pentru ca o pot ruga pe Ava sa nu se comporte urat, iar Jack imi va tine partea, sau asa sper, uita de tot si toate cand e cu ea.

Accelerez printre masinile de pe strazile New York-ului ca sa ajung destul de repede in fata portii casei lor. Claxonez pentru a-i avertiza ca am ajuns. Pornesc aerul conditionat, singura mea salvare pe vremea asta cand sunt lipit de costumul asta tampit. Imi deschid doi nasturi ai camasii, total inutil. E prima zi de iunie si deja ma omoara caldura.

Ii vad pe Ava si pe Jack iesind pe poarta, roscata iti tine geanta si o mana pe burtica deja de marimea unui pepene. Nu pare sa fie prea fericita cand se asaza pe bancheta alaturi de Jack.

- Cum merge? imi adresez intrebarea mai mult catre Ava.
- Ma simt rau si vreau sa dorm, ma simt ca o minge uriasa pe care hainele nu vin deloc bine orice le-as face, ah, si pe langa asta sunt scoasa afara din casa de Emma! imi spune pe un ton treptat in ridicare. Tie cum iti merge? ma intreaba de data aceasta cu calm.
- Imi este cald, chicotesc si ma uit la Jack care deja s-a saturat de Ava cea insarcinata careia nu ii mai convine nimic (in afara de inghetata de fructe de padure).

Pornesc si ma gandesc ca deja am plecat pe un picior gresit... mai ales cu Ava.

- Ce ti-a zis Emma? ma intreba Jack.
- Adica?
- De ce vrea sa fim toti si in oras?
- Presupun ca ne valorifica ca si grup si vrea sa clarifice unele lucruri, imi dau cu parerea. Cel putin asta am inteles.

Vad in oglinda retrovizoare ca Jack se uita la Ava, asteptand o reactie, insa ea doar isi mangaie burtica si se uita la drum ca si cum nu ar fi auzit. Nu imi dau seama daca e inca suparata pe Emma. Vreau sa zic... sigur este, dar acum cu hormonii astia imi este mult mai frica de ce scena ar putea face.