Capitolul 16

90 9 4
                                    

Primavara abia a venit de cate zile si ma simt mai fericit ca niciodata pentru o schimbare de anotimp. Ma uit din masina la copacii din zare care inca au crengile goale si par morti, in curand vor fi plini de frunze mari si verzi, iar unii poate chiar vor avea cateva floricele albe. Temperatura este inca una de iarna, dar la ce ma pot astepta, avand in vedere ca martie abia a inceput. O sa fie multe ploi, prevad deja asta. Strazile astea o sa fie un dezastru, ma rog doar ca la nunta Avei si a lui Jack sa nu fie o vreme de doi bani. 
Verific ceasul si-mi dau seama ca am intarziat si am petrecut aproape cinci minute cautand un loc de parcare pe straduta asta mult prea aglomerata deja. Parcarea este plina oricum, nici nu m-am obosit sa mai verific. Vad pe cineva ca pleaca, ma bag imediat in locul lui si ii multumesc lui Dumnzeu ca n-am mai pierdut alte cinci minute aici. 
Cobor si trec strada pentru a ajunge la bar unde Jack ma asteapta deja de ceva timp probabil. Deschid usa localului si dau de o atmosfera linistita, acompaniata de o melodie linistitoare cantata de o trupa de oameni in varsta pe micuta scena amenajata. Il caut cu privirea si il vad la o masa pentru doi ca si el se uita dupa mine in timp ce soarbe dintr-un pahar pe jumatate plin.

Merg spre masa, zambindu-i cand ma observa si imi spune sa ma asez si ca am intarziat. Pe masa de lemn gasesc si paharul meu pe care l-a luat el pentru mine. Iau pe limba cateva picaturi de whisky si simt imediat gustul amarui. 
Imi las telefonul mobil pe masa cu fata in sus ca sa vad daca primesc vreun mesaj de la Emma, desi azi nu prea a dat vreun semn de viata, in afara de dimineata cand m-a sunat sa-mi spuna ca merge la o colega de facultate acasa azi. 

— Mai putin de o luna si vine nunta, hm? 
— Ah, cand o spui asa, ma simt de parca vine sfarsitul lumii, Jack isi da cu mana prin parul proaspat tuns. 
—Sunt doar entuziasmat, mai ales ca totul este gata si pus la punct. 
— Esti sigur?
— Tot ce ne-ai dat de facut, am rezolvat.Ornamentele florare erau ultimele de pe lista si am vorbit cu Ava acum trei zile ca sa ma asigur ca e totul bine. Cred ca a uitat sa-ti spuna. 
— Emma ce mai face? Jack imi da un bobarnac in mana. De fapt voi doi, amorezilor. 

Zambesc in barba si dau pe gat jumatate din lichidul din pahar. Proasta decizie, trebuia sa-l iau mai incet. Raman cu colturile gurii ridicate ca intr-un ranjet al unui barbat fericit la care Jack rade, spunandu-mi ca se bucura pentru noi doi. 
Ma intreb daca Ava este in regula cu asta. De cand le-am spus, ea n-a mai deschis deloc subiectul si au fost dati cand am vorbit doar noi la telefon si n-a pomenit nimic.

— Chiar ma bucur. Incepeam sa ma ingrijorez, daca mai asteptai putin cred ca-ti recapatai virginitatea.
— Esti rau, am mai fost cu tipe...
— Daca sunt pe un ecran si mana ta dreapta era ocupata, nu se pune, Vince, Jack rade si mai bea din pahar.

Imi dau ochii peste cap, avand zambetul pe buze. Cand trece un ospatar ii cer niste alune pe care ni le aduce intr-un bol imediat.

— Oh, nu o sa ghicesti ce mi-a propus seful meu!
— Sa te culci cu el? Amanta si sotia nu-i mai ajung? ma intrerupe el cu glumele lui.
— Jack... Mi-a oferit o slujba in Ohio, mai bine platita.
— Clar nu. Nu te las sa pleci.

Chicotesc si il injur pentru ca ma tot intrerupe.

— Dar am spus nu si azi mi-a zis ca un post de aici a ramas liber, si nu e orice post, ci al aluia care conducea departamentul meu. Mi-a zis ca inca nu stie care dintre noi este mai capabil, spun in tonul vocii lui.
— Amice, esti cel mai bun pentru job. De maine trebuie sa fii suta la suta concentrat ca sa il iei.

Dau din cap si il aprob. Atentia ne este capturata de formatia noua care urca pe scena. Par niste adolescenti care abia au intrat la facultate si s-au format o trupa care exerseaza in beciul unuia dintre ei. Pare ca toti sunt imbracati in haine negre pe care sunt scrise tot felul de sloganuri idioate. De ce ai vrea ca pe tricoul tau sa scrie "esti plictisitor, pa"?
Cand incep sa cante, eu si Jack ne aruncam niste priviri disperate. Sunt... atat de rai.
Beau ultimele picaturi din pahar si in afara de privitul acestor tipi care se fataie pe scena, nu prea mai avem ce sa facem aici.

Descifrand-o pe EmmaWhere stories live. Discover now