Descifrand-o pe Emma

Capitolul 20

Urmesc cursorul mouse-ului cum trece peste diferitele fonturi de pe site si incerc sa ma concentrez la ce am de facut, insa nu pare ca azi sa fie o zi foarte productiva pentru mine sau pentru comapanie. Motivul ar putea fi ca este vineri si abia astept sa plec acasa, dar n-are rost sa dau vina pe o data doar pentru ca mintea nu-mi sta la serviciu cand asa ar trebui.

De la nunta pana in acum cateva zile am incercat sa iau legatura cu Sarah in legatura cu masina, dar a refuzat sa-mi raspunda la mesaje sau la telefon. Am lasat-o balta, cel putin asta m-a sfatuit Emma sa fac. A vrut sa-mi dea bani sa-mi repar masina, dar nu i-am putut accepta, bineinteles. N-as putea sa stiu ca ii iau banii ca sa-mi repat masina, care nici macar n-a fost vandalizata de ea. M-as simti ca un mare nesimtit, stiind ca ii iau banii, iar eu ma gandesc la ce mi-a spus Sarah in seara nuntii. Incerc sa descurc totul, iau fiecare posibilitate, daca tot ce a spus e adevarat, daca totul era din cauza alcoolului. Jack a spus ca se simtea singura si era beata, ceea ce mi se pare o explicatie destul de logica.

Aud la usa un ciocanit urmat de intrarea furtunoasa a sefului meu. Ma ridic sa dau mana cu el, sa-mi spune sa iau loc in timp ce si el ia loc pe scaunul din fata biroului meu. Imi asez cravata ca sa par mai prezentabil si expun un zambet fals.

— Ce va aduce pe aici, domnule Welltal?
— Am vrut sa te anunt personal in legatura cu acel post. Am analizat atent progresul vostru din ultimul timp, dar si in general. De aia a durat atat sa aleg pe cineva in functie pentru ca stiu ca multi ar vrea sa avanseze. Cine n-ar vrea pana la urma? rade scurt.

Postul, cacat, si uitasem. Numai la asta nu mi-a stat mintea. Desi, daca a venit sa ma anunte personal inseamna ca e de bine. Daca nu era important, si-ar fi trimis secretara.

Incerc sa descifrez pe chipul lui vreo emotie, insa chiar nu-mi pot da seama de nimic. Gura ii este o linie dreapta, la fel si incretiturile de pe frunte.

— Ce ati decis?
— Vincent, stii ca esti un angajat bun de-al meu si ne stim de atata timp si tin mult la tine dar, nu te pot alege pe tine oricat de mult as vrea. In ultimul timp ai parut cam distras, chiar daca iti faci treaba, nu ai facut ceva care sa-mi sara in ochi. Intelegi ce vreau sa spun?
— Oh. Pe cine ati ales atunci?
— Pe Tom.

Imi las umerii sa cada, dar imi pastrez zambetul. As fi vrut postul ala, la dracu', chiar ar fi fost un mare ajutor pentru mine sa pot sa castig cativa bani in plus si nu m-ar fi deranjat deloc sa capat putina autoritate aici. Ma bucur pentru Tom, dar eu sunt de mai mult timp aici, stiu tot ce misca, stiu firma asta ca in palma.
N-ar trebui sa ma oftic, dar o fac pentru ca sunt om.

— Ah, o sa merg sa-l felicit.
— Asa sa faci, ah, si imi pare rau, imi spune el inante sa iasa.

Imi las capul pe brate si-mi frec fata. Acum chiar ca vreau sa plec. Tresar cand imi aud telefonul sunand. Simt ca inima imi urca pana in gat si vrea sa iasa cand vad mare pe ecran numele ei. Vorbind de lup si lupul la usa. Ezit sa raspund, dar imi iau inima in dinti si il duc la ureche spunand un simplu "alo".

— Buna, Vincent, vocea ei este rece cand o aud.
— A trecut ceva timp... Te-am tot sunat, ii reprosez.
— Da, stiu, de aia te-am sunat. A fost prostesc din partea mea sa nu-ti raspund, mai ales dupa ce am facut.
— De ce masina totusi?
— Nu stiu, Vincent, eram furioasa pe tine si masina era cea care mi-a iesit in cale. Uite, iti voi plati reparatiile si tot ce mai trebuie...

Faptul ca m-a sunat totusi ma bucura mai mult decat m-ar bucura daca mi-ar plati stricaciunea. Dar masina este deja la reparat si am dat banii, asa ca... daca m-as gandi logic i-as cere (si daca inca as fi la fel de nervos ca in primele zile).

— Nu, vreau doar sa stiu daca iti pare rau. Nu am nevoie de banii tai, Sarah.
— Imi pare rau ca ti-am stricat masina. Dar, nu-mi pare rau de ceea ce am zis!
— Sarah... Ai spus lucruri fara sens.
— Daca tu crezi ca n-aveau, murmura si aud in fundal o voce masculina. Trebuie sa plec, esti sigur ca nu vrei sa platesc?
— Da, spun in graba, incercand sa descifrez vocea.