Descifrand-o pe Emma

Capitolul 14

Asteptam la semafor in spatele unei masini mult mai scumpa ca a mea, avand un proprietar care ii  tot tureaza motorul desi chiar nu este nevoie. Pe langa sunetul acela deranjat, se mai aude ploaia de afara care loveste cu putere geamurile masinii, sterg parbrizul din ce in ce mai des. Emma se intinde si da mai tare melodia de la radio. E o melodie mai veche de la Billy Ray Cyrus. Canta refrenul de la Achy Breaky Heart, batand ritmul in geam. Pare sa o puna intr-o dispozitie buna vremea asta. Incep sa pornesc masina cand culoarea se schimba in verde. 

— Stiu ca e asa din senin, dar vreau sa ma asigur doar. Ai vorbit cu el? I-as spune numele dar n-am fost niciodata curioas sa i-l stiu. 
— Sven? Da, am vorbit cu el, din ziua aia, imi raspunde, uitandu-se in continuare pe geam.

Presupun ca el nu este de aici, numele lui pare nordic si impunator. Mi-l imaginez ca fiind un barbat inalt si musculos, cu un par blond, destul de lung incat sa si-l poata prinde intr-o coada, poarta camasi in carouri si mereu are bocanci inamoliti. In capul meu, el este un barbat suedez stereotipic. Poate ar trebui sa ma reapuc de sala, nu am mai mers de aproape un an jumate, parca imi lipseste senzatia pe care o aveam cand veneam acasa rupt de foame si imi faceam o friptura bine meritata. Slava cerului ca m-am pastrat cat de cat, nu pot spune ca abdomenul este unul de invidiat, dar macar sunt departe de a avea o burta de bere.
Emma se intinde si-mi saruta apasat obrazul, asigurandu-ma ca totul este in regula. Imi plasez mana pe coapsa ei, simtind materialul blugilor ei negri si mulati. Este imbracat destul de normal astazi, fata de chestiile pe care le poarta de obicei. Singura pata de culoare din combinatia  blugilor cu haina de aceasi culoare, este helanca galbena. A renuntat la fular astazi. 

Parchez in fata casei Avei si a lui Jack si claxonez de cateva ori ca sa-i anunt ca am ajuns. Rad de noul semn agatat la poarta care atentioneaza oamenii ca in curte este un caine rau. Papi este fortos pentru un caine de talie mica, dar nu cred ca e demn de un semn atat de feroce. Probabil daca tipi la el se duce in cotet si plange. Claxonez din nou, iar la scurt timp ii vad iesind pe poarta, amandoi sub o umbrela mare care nu prea ii protejeaza de picaturile dese si mari. 
Urca pe bancheta din spate, moment in care mana mea paraseste coapsa Emmei si o pun pe volan. 
Ma simt ciudat ca nu-i pot spune lui Jack de relatia mea cu Emma. Chiar daca au trecut abia doua saptamani, presiunea devine din ce in ce mai apasatoare. Jack imi este cel mai bun prieten, l-as putea suna la orice ora sa-i spun ca am nevoie de ajutor si el ar fi langa mine, nu am tinut niciodata nimic departe de el. Emma m-a rugat sa pastrez asta intre noi momentan, nu este nicio graba in a ne anunta statutul.

— Bine ca nu vreti nunta iarna, v-as fi strans de gat pe amandoi, le spun cand isi inchid umbrela care-i fleasca.
— Stai calm, si primavara ploua destul de mult, imi aminteste Jack. 
— Am cautat pe net adresa restaurantului, e destul de usor de ajuns de aici.

Invart cheia si incep sa conduc spre soseaua principala. Din cauza ploii si a traficului ridicol din New York, drumul nostru care ar fi trebuit sa se rezume la douazeci de minute, a ajuns sa se prelungeasca la dublu. Cred ca un sfert din viata mi-am petrecut-o stand la vreuna din cozile din trafic. 
Ajungem, in sfarsit, in fata restaurantului. Din fericire pentru noi, ploaia se mai potoleste. Iesim din masina si ne aflam la intrarea principala. Cladirea nu este foarte inalta, ajunge la nivelul primului etaj al unui bloc, dar arata foarte bine in schimb. In fata usilor de sticla sunt scari crem peste care ar fi trebuit sa fie un covor, insa pare ca l-au strans si l-au adapostit langa usi ca sa nu-l ude ploaia. Ferestrele sunt la fel de mari si par sa inconjoare cladirea, facand-o sa para din sticla. Jack ne tine usa tuturor. Salonul este destul de mare incat sa inca cel putin cincispreceze mese si un ring de dans. In partea opusa vad o mica scena. Podeaua luceste de la lumina care patrunde pe geam. Fiecare pas se aude proeminent. 

Din spate vine o femeie de varsta mijlocie si imbracata intr-un costum gri, destul de profesional. Se prezinta ca fiind Tracee Dona, dar ii putem spune doar Tracee. Dam fiecare mana cu ea.