Descifrand-o pe Emma

Capitolul 2

Primul lucru pe care il aud e soneria telefonului si simt cum salteaua vibreaza sub mine. Imi frec ochii si clipesc de cateva ori ca sa-mi clarific imaginea, nu devina mai clara de atat, dar destul cat sa vad ecranul luminos. Nu recunosc numarul si primul gand e ca asta trebuie sa fie Emma.

— Buna dimineata, raspund incercand sa par treaz.
— Ce faci? Te deranjez? vocea lui Jack ma loveste neasteptat.
— De ce ai alt numar?
— Mi-am uitat telefonul la restaurant aseara si a trebuit sa imi iau altul pentru ca cei de acolo au zis ca nu era nimic la masa mea, ofteaza. O risipa de bani, Ava m-a certat toata noaptea.
— Aa... Ce voiai sa-mi spui?
— Ava a vrut sa anunte toti apropiatii ca vom face nunta, un fel de atentionare inainte sa le trimitem invitatii si da un fel de petrecere, cina acasa, felul ala de chestie. Si vrem sa vii. As aprecia daca ai putea sa vii si mai devreme sa ne ajuti.
— Aha, sigur. Spune-mi la cat si voi fi acolo, ma ridic din pat si dau perdeaua la o parte.
— La sase.
— Okay. Inca ceva, Emma va fi acolo?
— Da, face o pauza, mai tarziu, dar vine. Are cursuri. 

Mai vorbim pentru cateva minute despre tot felul de nimicuri apoi incheiem conversatia. E deja ora unsprezece si eu n-am facut nimic. Stau singur in mijlocul patului, uitandu-ma pe pereti. Urasc duminica. Parca timpul ma preseaza mai mult ca de obicei si nu stiu ce sa fac intai. Urasc starea asta, melancolie e prea mult spus, iar astenie de primavara n-o pot numi pentru ca, ei bine, este plina iarna.  
Incep sa imi fac patul si sa ma gandesc de ce Emma inca nu a sunat. Poate nici nu-i pasa de fular, sau poate crede ca l-a pierdut pe jos, poate nici nu si-a dat seama ca lipseste, poate nici nu s-a trezit. Trebuie sa incetez, fac fata sa sughite.
Imi croiesc drum spre dulap si ma imbrac rapid in ceva cat de cat decent, cat sa para ca totusi m-am straduit sa iasa ceva. Imi pieptan parul si il dau putin pe spate, las cateva suvite satene in fata, nevrand sa ramana la locul lor. Dupa ce ma aranjez si pun in ordine putin si dormitorul merg sa mananc un baton de cereale.
Telefonul imi bipaie si il verific, tragand un scaun de la masa pentru a ma aseza. Jack ma roaga sa fac niste cumparaturi pentru petrecere. Macar am ceva de facut azi, urma sa ma apuc de facut niste dosare pentru serviciu, lucruri prea plictisitoare pentru weekend.
Ma incalt si imi pun paltonul. Privesc fularul rosu si ma intind peste cateva secunde sa-l ating, e moale si miroase placut, nu pare prea feminin si pun pariu ca e calduros... Pe de alta parte, alaturi e fularul meu pe care il port doar cand mi se pare ridicol de frig. Imi pun fularul rosu si il abandonez pe celalalt. Trebuie sa i-l dau Emmei oricum, poate va fi si ea la petrecere.

Imi frec mainile deja inghetate si astept ca femeia din fata mea sa ia un cos de cumparaturi. Ma bucur pentru a o mia oara de cand am plecat de acasa ca mi-am pus fularul, probabil pana acum eram undeva intepenit de frig, devenind o statuie de gheata in marime naturala. Imi iau cosul de cumparaturi si verific din nou mesajul de la Jack pentru a vedea ce mi-a cerut sa cumpar.
Trec pe langa randuri si adaug in cos toate cele necesare, raman in fata sectiunii de bauturi alcoolice si citesc ce mi-a cerut, dar n-a fost deloc specific. Iau in mana o sticla de vin rosu pe care obijnuiesc s-o mai cumpar.

— Vincent, tu esti? aud o voce feminina cunoscuta, apoi simt cum ma bate pe umar cu doua degete.

Ma intorc si dau de cine speram sa nu mai dau o perioada de timp. Miroase puternic a parfum dulce care probabil ii este imbibat in sacou. Parul negru ii este prins in coada, iar zambetul nu ii lipseste de pe buze. E la fel de fermecatoare ca inainte... Sper ca arat cat de cat okay acum, nu vreau sa par neingrijit sau ceva. Slava Domnului ca m-am barbierit acum doua zile si nu arat jalnic, asa cum imi spunea de obicei cand imi lasam barba sa creasca.

— Buna, buna, ce faci? Nu te-am vazut de atata timp, strange la piept un borcan de gem.
— Am venit sa fac niste cumparaturi pentru o petrecere, tu? las sticla de vin in cos si nu-mi iau ochii de la ea.
— Nu esti cam batran pentru petreceri?