Descifrand-o pe Emma

Capitolul 21

Simt miros puternic de spirt si aud in jurul meu agitatia care deja parca ma oboseste. Recunosc vocea lui Jack care  repeta ca a inteles ceea ce ii spune o alta persoana. Imi e greu sa-mi deschid ochii, din intuneric vad doar o lumina puternica ce bate de deasupra. Aud sunetul unei draperii trase si apoi simt cum cineva se asaza langa mine si-si lasa mana pe piciorul meu.

Cu greu incep sa-m deschid ochii destul cat sa vad draperia albastra si pe Jack cum se holbeaza la mine cu un zambet tamp pe fata. E imbracat in niste haine cu care l-am mai vazut prin casa, cred ca de acolo si vine. Incerc sa ma ridic in fund, dar Jack ma opreste, lasandu-ma sa stau intins pe perna.

— De ce suntem la spital? tusesc pentru ca-mi simt gatul uscat. Asa rau am luat bataie?

Privesc perfuzia din mana si verific daca sunt bandajat. Cand imi pipai fata simt pe frunte un mic pansament. Ma doare tot corpul totusi, parca as avea cea mai rea febra musculara.

— Cam asa, Emma ne-a sunat. Ai lesinat pe strada, vocea lui e calda si e stapanita, probabil incerca sa nu ma ameteasca.
— Suntem doar noi?
— Nu, fetele s-au dus sa ia cate un ceai si tie o apa. Emma ne-a zis...

Rasuflu inca nervos pe situatie si refuz sa ma uit la el. Parca imi este rusine ca am fost atat de prost si atat de orb incat sa nu observ. Trebuia sa-mi fi dat seama, sa fac diferenta dintre adevar si minciuna. Trebuia sa o las balta de cand am aflat de existenta lui. Si pana la urma cine este acest Sven? In afara de un barbat care nu mai are mult pana sa atinga varsta impotentei.

— Ce anume a zis despre ce s-a intamplat?
— Ne-a povestit ca era cu un tip si ca ai venit si v-ati luat la bataie. Aparent esti si beat... Vincent, ce se intampla cu tine? vad pe fata lui mila cand ma intreaba.

Urasc mila.

— Ce se intampla cu mine? Nu sunt eu cel vinovat in povestea asta!
— De ce erai beat? Uite, daca te imbeti, e treaba ta dar, ideea de a fi singur undeva intr-un bar presupun ca erai consumand singur, e trist si e ceva ce fac betivii. Nu ca tu ai fi unul, dar... In ultimul timp ai exagerat putinel cu bautura. Ar trebui s-o lasi mai moale.
— Okay, am exagerat, recunosc, fac o pauza in discursul meu, nu l-am atacat pe barbatul ala pentru ca era cu Emma sau pentru ca eram beat.

De dupa perdea recunosc vocile Avei si a Emmei. A ajuns la timp! Il rog pe Jack sa descida perdeaua ca sa le vad, desi ideea de a da ochii cu Emma ma infurie mai mult decat sunt si ma si intristeaza, am ceva de clarificat.
N-am de gand sa-i las sa creada ca sunt o epava, Emma ii minte. Asa cum m-a mintit si pe mine.

Cand Jack se conformeaza, privirea imi cade pe Emma care isi lasa instantaneu capul in jos, uitandu-se la sticla de apa pe care o tine in mana.
Ava, in schimb, zambeste larg si ma ia in brate.

— Era si timpul sa te trezesti. Ne-ai speriat de moarte, batausule, spune pe un ton glumet.
— Uite, ti-am adus apa, Emma, imi spune. Vrei sa bei?
— Multumesc, ii spun si i-o iau din mana ca sa bea cateva guri.

Politetea mea o face sa-si mai revina si sa ma priveasca. Scumpa de ea, crede ca mi-a trecut.

— Ce ti-a venit sa te iei asa la bataie? Si ce ti-a venit sa bei singur? Ava ma cearta ca si cum ar fi mama mea.
— Pai, incep si o fixez pe bruneta cu privirea, povestea este putin diferita. Vrei s-o spun eu, Emma, sau tu?
— Vincent, opreste-te-te rog, murmura si ii simt degetele reci pe mana mea.

Imi iau mana ca sa nu ma mai atinga si reusesc sa ma ridic pe margine, avand grija la perfuzie.

— Ce, nu vrei sa afle adevarul si ei?
— Despre ce tot vorbiti? Jack intervine.
— Vorbesc despre cum Emma a avut o relatie cu un alt barbat in timp ce era impreuna cu mine. M-a mintit si mi-a spus ca se desparte de el pentru ca eu sunt cel pe care il vrea dar, aparent ne vrea pe amandoi. Ceea ce nu se poate. Dar se poate sa imi reproseze lucruri legate de Sarah.