Descifrand-o pe Emma

Capitolul 5

Avand in vedere ca duminica nu este una din zilele mele preferate, nu m-am gandit prea bine cand am acceptat sa iau pranzul cu acea Sasha de care mi-a spus Jack. Prima comversatie cu ea a fost de dimineata si a constat in 5 minute dureros de stanjenitoare. Vocea ei era mult prea subtire pentru mine care abia ma trezisem, dar oricum toata lumea suna ciudat la telefon. Poate in realitate vocea ei nu aduce cu o usa care scartaie din balamale.
Cea de a doua conversatie pe care am avut-o a fost cu mama care m-a sunat imediat dupa ce a plecat de la biserica. Ai crede ca oamenii sunt mai buni si au mai multa grija la vorbe dupa cateva ore de slujba, dar nu si ea. Un sfert de ora a tinut un monolog in care ma certa si imi povestea cum trebuia sa mai vin si eu pe la biserica si cum o intrebau vecinele unde sunt. "Serios, Vince, dragule, imi venea sa intru in pamant de rusine. Parca ma mustrau pentru ca ai si tu alte treburi". Mama nu este religioasa, dar ce n-ar face ea de gura lumii?

Imi verific telefonul in speranta ca pe ecran ca lumina in alb numele Emmei, dar singurul lucru scris in alb era ora, deja e prea tarziu ca sa ma mai gandesc de ce nu a raspuns pana acum. Nici nu l-a vazut, in vreo douazeci si patru de ore nu s-a atins de telefon? Emma nu-i din lumea asta, parca-i doar in vizita.
Ii dau in graba un mesaj in care o intreb cum merge cu playlist-ul ei ca sa incep cumva conversatia. Asta daca va raspunde.
Ma imbrac cu niste blugi si imi iau un plovar peste camasa cu imprimeu floral pe care o port doar in combinatia asta, altfel as putea fi confundat cu un poponar (nu ca ar fi ceva in neregula cu asta). Macar de erau flori albastre, dar presupun ca nimeni nu va fi deranjat de gulerul cu flori rosii. Singurul care coopereaza cu mine este parul care sta relativ asezat asa cum il aranjez mereu, putin dat pe spate cu cateva suvite care nu stau la locul lor ca sa nu para prea sculptat.
Verific pentru ultima oara sa vad daca Emma s-a ostenit sa-mi raspunda, nimic.

Trec pragul restaurantului micut, dar destul de aglomerat. Toate mesele au cate o fata de masa de un alb imaculat pe care se intind farfurii de aceasi culoare alaturi de pahare umplute cu lichide de culori diferite. Imi place ca nu este genul de restaurant la care trebuie sa faci rezervare, pur si simplu trebuie sa-mi aleg masa. In plus, restaurantele alea tind sa fie scumpe si nu stau fantastic cu banii acum. Nu ca as fi stat vreodata.
Intai de toate ma uit sa vad daca Sasha a ajuns, chiar daca n-am idee cum arata in persoana, dar probabil trebuie sa fie o domnisoara singuratica la o masa. Insa toate sunt ocupate de cupluri sau de grupuri de oameni. Intru in ultima sectiune a restaurantului, dar ma opresc brusc langa perete cand o vad pe Emma la singura masa ocupata din partea aceea. Pe partea opusei a mesei se afla un barbat imbracat intr-un costum gri cu o cravata mult prea colorata. Barba si parul ii sunt carunte, iar fata lui transmite orice dar nu fercire. Ochii lui albastri si reci se intalnesc cu ai mei. Ma trag inapoi dupa perete din reflex. De ce ma feresc? Nu e ca si cum as fi vazut ceva ce nu trebuia. Ar trebui sa ma duc sa o salut pe Emma.
Sau nu. Nu, nu vreau sa creez vreun moment jenant. Si in plus cine stie, poate e tatal ei, pare destul de in varsta cat sa fie.

Ma asez la masa vis-a-vis de peretele acela, as fi putut alege una din mesele din partea aceea a restaurantului, dar din nou, nu-mi place sa ma pun singur in situatii jenante. Ii trimit un mesaj Sashei anuntand-o ca am ajuns si la ce masa sunt. Nu-mi raspunde decat peste zece minute.

"Imi pare extrem de rau. Chiar nu mai pot ajunge, imi pare rau... Putem lasa pe alta data?"

Nu cred ca vorbeste serios... Nu ma poate lasa asa de prima data si mai ales cand eu sunt deja la la restaurant.

"Sigur, este totul in regula?"
"Niste probleme doar. Te voi suna eu". (Spoiler, n-a mai sunat).

Ah, iata-ma pus intr-o sitatie jenanta. L-as putea suna pe Jack sa-i multumesc de minunata intalnire de care mi-a facut parte, dar nu mai am chef de glume cand in ansamblu toata viata mea e o gluma. Ma pregatesc sa ma ridic, dar aud pasi care trec de perete. Te rog, nu... Fac prostia sa-mi intorc capul si o vad pe Emma de brat cu barbatul acela. Sprancenele ei se apropie si nu-mi pot da seama daca e surprinsa sau nu se bucura deloc sa ma vada si n-ar trebui sa spun nimic.