Descifrand-o pe Emma

Capitolul 8

Verific pentru a treia oara datele meteo legate de ziua de astazi. Degetele imi tremura de nervi pe ecranul care arata aceleasi lucruri ca si aseara. Imi las fruntea lipita de volanul rece al masinii si expir lung.
In urma cu patru zile vremea era numai buna in weekendul asta, putin cam frig, dar era okay. Iar acum se anunta cod rosu de viscol si ninsoare in conditiile in care eu am de facut un drum mult mai lung decat de obicei. Nu-i pot lasa balta acum pe toti din cauza vremii, deja totul a fost planificat.
Emma isi rezeama capul de spatele meu si ma cuprinde cu bratele, putin mai greu din cauza gecii groase cu care s-a imbracat, dar incearca sa ma cuprinda. Lasa sa-i scape si ei un oftat apoi imi spune:
— Imi pare rau ca e vremea asa... Dar o sa fie bine, ai sa vezi ca vom ajunge toti cu bine, ninsoarea nu ne va sta in cale.
— N-ai de ce sa-ti para rau. Nu poti controla vremea si nici eu.
— Dar, stii... Am putea ajunge daca Ava si Jack s-ar misca mai repede.

Se joaca cu degetele prin parul meu, fapt ce ma face sa imi intorc capul la ea. Obrajii ei au capatat o tenta sangerie, lucru ce ma face sa-mi dau seama ca s-a facut foarte frig in masina. Nu mi-am dat seama de nervi. Pornesc aerul pe cald, banuiesc ca ajuta cat de cat.

Portiera se deschide brusc, facandu-si aparitia pe bancheta libera din spate Ava si Jack, in brate cu o geanta tip valiza cam plina pentru o excursie atat de scurta. 

— Cam tarziu, Emma ii tachineaza.

Ava o imita pe o voce pitigaiata.

— Te-ai uitat la meteo? Jack intrerupe joaca femeilor abordand o tema de care si eu imi fac griji.
— Mhm... Am ales weekend-ul perfect, ce pot spune? ii raspund dupa ce pornesc masina.
— Mi-am facut rugaciunea acasa, ne anunta Ava.
— Te-ai rugat sa nu murim intr-un accident cauzat de vizibilitatea scazuta? Emma continua tachinarea de mai devreme.
— Macar cineva se roaga si pentru voi, ar trebui sa-mi multumiti!

Fetele continua sa se tachineze pentru o perioada buna de timp.

— Hei, Emma, e in torpedou stick-ul cu playlistul. Vreti sa auziti playlistul pentru nunta?
— Da! Ava exclama si bate entuziasmata din palme.

E foarte energica azi, spre deosebire de Jack care e inca adormit dar o priveste cu blandete.

Emma ii da drumul. Privirea imi ramane fixata pe soseaua inmormanta intr-un strat de cativa centimetri de zapada, cand playlistul incepe cu "Can't help falling in love" de la Elvis Prestley. Amandoi ofteaza si cel mai probabil se pierd in reverie.

Dupa o duzina de piese redate, autostrada se termina, ceea ce este de a dreptul oribil pentru un sofer, incepe aglomeratia. Si, pentru a fi chiar mai rau, viscolul s-a intetit. Mainile imi sunt din ce in ce mai incordate pe volan, iar privirea-mi urmareste cand drumul, cand stergatoarele.

— Doamne, ce vreme am putut prinde, Emma da voce gandurilor mele.
— Norocul nostru, norocul nostru, mormai.

Traficul devine si mai infernal (si cand crezi ca nu poate merge mai rau, merge si mai rau). In fata a avut loc un accident, si din cate pare dupa bolidul cu botul desfigurat, a fost destul de grav.

— Puteam fi noi daca nu ma rugam, adauga Ava.
— Cu siguranta, rade Emma.

Ma zgaiesc la ora indicata de ceasul de la bord si incerc sa-mi fac un calcul cam cat ar dura sa-i duc pe toti. Acasa ma gandeam ca am tot timpul din lume, dar acum ca nu numai ca ninge intr-o veselie, ci am si intrat intr-o zona aglomerata, totul imi este dat peste cap. Deja este intunecat afara si urmeaza sa inceapa stirile de la ora opt de la radio. Daca i-as duce pe toti, as ajunge acasa in cel mai bun caz pe la zece sau unsprezece, dar la cum par sa fie lucrurile, nu prea cred.
Stergatoarele abia mai reusesc sa se lupte cu fulgii imensi albiciosi ce atarna pe geam in jos.
Atmosfera din masina este mult mai linistita de aproape jumatate de ora deoarece Emma s-a dat batuta in lupta cu somnul si a atipit, fiind infofolita de fularul acela rosu. Ii pot vedea in oglinda obrajii plini cu tente rozalii cum sunt invaluiti de materialul pufos. In aceasi oglinda ii verific pe Ava si Jack care au fost destul de tacuti. Ei doar se uita pe fereastra si se tin de mana, cine stie la ce s-or gandi.