Descifrand-o pe Emma

Capitolul 7

Pe sub gene incerc sa-mi fac o imagine cat de cat clara a dormitorului, insa esuez, somnul fiind prea dulce, obligandu-mi ochii sa se inchida. In afara de gura uscata, imi simt mana foarte amortita si imi este imposibil s-o misc de sub Emma. Emma...! Imi fortez ochii sa ramana deschisi cat sa o privesc cum doarme intoarsa cu spatele la mine in pozitia unui fetus. De sub bluza pe care i-am dat-o infloresc picioarele ei acompaniate de solduri. Curbele fundului ei dezgolit de lenjerie sunt lipite de mine, care spre deosebire de ea, in afara de boxeri nu ma mai acopera nimic altceva. M-a dezbracat ea sau eu? Nu-mi mai amintesc, fapt ce-l datorez sticlei trei sferturi goala de vin de pe noptiera.
Camera este prea luminoasa... Cat ar trebui sa fie ceasul? Nu am cum sa ajung la telefon fara sa ma dau jos din pat, ceea ce ar insemna s-o trezesc pe Emma pentru a o da de pe mana mea. Jur ca daca este mai mult de noua nu am nici intr-o mie de ani cum sa ajung la serviciu...
Reusesc s-o imping putin cat sa ma retrag, din fericire somnul ei este foarte adanc. Ma simt atat de ametit de parca am fost la cine stie ce petrecere, dar adevarul este ca mi-am cam iesit din mana. N-am mai baut atat de mult de ceva timp. Ma plimb printre hainele lasate pe podea, incercand sa dau de blugii mei din care imi iau telefonul. Te rog, Doamne. Pe ecran lumineaza mare si impunatoare ora douasprezece. In jos mai sunt trei apeluri rarate de la mama. De-a dreptul minunat!

Ii arunc o privire Emmei care este pierduta in continuare in lumea viselor, avand o expresie linistita pe fata si un mic zambet, asa cum au copii mici cand dorm. Apuc patura si o asez cu grija peste trupul ei prea gol. Merg silentios la baie unde ii dau un mesaj sefului meu cerandu-mi scuze si inventand ca am avut o problema in familie. Nu e bine sa minti despre sanatate -cel putin asa mi-a zis mama mereu-. Dupa ce ii dau si mamei un mesaj fac un dus rapid, cat sa scap de senzatia asta pe care o am. Simt ca vinul de aseara m-a ingrunat, intrucat nu ma simt rau, iar totul imi trece dupa ce corpul imi este din nou curat si gura a scapat de gustul de aseara.
Cand ma intorc in camera nimic nu este schimbat, Emma n-a fost trezita de zgomot. Doar privind-o parca ma face sa ma intorc si sa ma afund in saltea, dar este deja mult prea tarziu. Asa ca o las in dormitor timp in care incep sa fac niste ceai si paine prajita cu gem.

Nu dureaza mult pana sa aud pasii ei lenti pe hol. Imi intorc capul si sunt surprinsa de ea cum se sprijina de perete, tragand de bluza pe care i-am dat-o aseara in jos. Machiajul de ieri a devenit aproape inexistent in afara darelor negre care se intind sub ambii ochi abia deschisi.
Ma saluta cu un murmur, iar eu ii raspund mai vioi, rugand-o sa ia loc. Nu ezita si se asaza pe scaun, implecitindu-si picioarele.

— Am facut niste ceai, pun cestile pe masa alaturi de farfuria pe care sunt doua felii de paine unse cu gem. Si astea.

Privirea mi se rostogoleste rusinoasa peste sfarcurile ei proeminente prin tricou.

— Multumesc, zambeste adormita cand isi ia ceasca sa guste. Imi pare rau ca iti stau pe cap.
— Nu din nou... Nu imi stai pe cap, vorbesc serios.
— Nu trebuia sa mergi la serviciu?
— Nu am auzit alarma, se mai intampla, ridic din umeri.
— Din cauza mea.
— Nu ar trebui sa mergi la cursuri?
— Touchee.

Zambesc victorios si ma recompensez cu o felie de paine cu gem.

— Daca tot nu facem nimic azi cu vietile noastre, macar putem sa facem cate ceva pentru Jack si Ava. Ce zici? propune Emma.
— Da! Ai stick-ul.
— Ma gandeam si la altceva...
— Hm?
— Putem lua rochia si costumul tau. Stiu niste magazine bune. Asta daca n-ai costum deja.
— Am, dar mi-ar trebui o cravata noua, ii zambesc.

Dupa ce terminam de mancat iau toate vasele si le pun in chiuveta. Este timp pentru ele si mai tarziu. Emma se ofera sa le spele dar nu-i dau voie, este musafirul. Dar nu simt ca ar fi, ceea ce e ciudat, mai ales pentru mine, avand in vedere ca nu las pe toata lumea sa-mi calce pragrul pentru ca ma simt mai bine sa stiu ca sunt singur in casa decat cu o persoana pe care n-o cunosc chiar atat de bine. Presupun ca aseara ne-am mai apropiat. 
Oftez cand aud soneria telefonului. Ii raspunde mamei imediat dupa ce-i vad numele pe ecran. Traversez bucataria de cateva ori, timp in care ochii Emmei ma urmaresc. Ascult cum mama se bucura cand ii spun ca in weekend vin acasa. Un zambet mi se imprima pe fata cand spre finalul apelului imi spune ca abia asteapta sa ma vada.