Descifrand-o pe Emma

Capitolul 4

Holul casei nu este inghesuit ci mai de graba este unul larg deschis care da direct in bucataria micuta, dar cocheta. Langa geamul de dimensiuni uriase este o masa rotunda la care se afla trei scaune. Pe langa este mobila de bucatarie, aduce cu a mea, dar este inchisa de culoare, simpla si curata. Peste tot sunt tablouri inramate, are chiar si un panou din acelea de avizier pe care are mai multe biletele culorate lipite. Sunt prea departe pentru a le citi totusi. Emma se descalta si isi lasa haina cu fularul in cuier. Imi pun singur haina langa a ei si ii urmez gestul de a ma descalta. 
Merg dupa ea in bucatarie si ma asez pe unul dintre cele trei scaune. Rabateaza geamul si isi face vant cu mana din cauza caldurii. Cu helanca aia mi-ar fi cald si mie. Pune pe masa doua pahare din acelea cu picior lung. Ia de asemenea din frigider o sticla de vin desfacuta. Pot vedea prin sticla intunecata ca mai este doar jumatate. Ma uit la Emma iar ea e concentrata sa umple paharele fara sa dea pe masa. Lichidul de un rosu inchis umple paharele pana aproape de refuz. Ciocnim si bem amandoi. 
Ma ridic si ma uit la tablourile agatate  vis-a-vis de mobila de bucatarie. Au rame albe ambele. In primul este un peisaj de la tara, un camp larg prin de flori culorate se intinde pana undeva in departare unde este un fel de castel. De acolo florile sunt vestejite si parca vremea trece de la primavara la toamna. Nu vad nicio semnatura in coltul paginii. Celalalt pare sa fie o constelatie, dar in locul stelelor sunt flori si petale care plutesc. Banuiesc ca-i plac florile mult. 

— Iti plac? isi ridica picioarele pe scaun si si le tine in brate. 
— Mhm, mult. Nu-s semnate totusi. 
— Eu le-am pictat, spune dand peste cap paharul. 
— Serios? Nu stiam ca pictezi. Ava nu a mentionat asta. 
— Sunt studenta la arte. 

Imi amintesc carnetelul pe care il avea la cafenea. Avea acolo desenata floarea aia, dar mai erau si alte schite. Si cand vorbea cu mine facea cu pixul forme, in mare parte forme geometrice. N-am luat in seama, si eu desenez cuburi uneori ca sa ma destind. Nu stiu ce-i cu asta, simt ca o groaza de oameni deseneaza forme geometrice ca sa nu mai fie stresati. 

— Vrei sa vezi mai multe tablouri? Nu pictez numai chestii cu flori, te asigur. 

Imi las paharul neterminat pe masa, iar ea imi ia maneca camasii intre degetele ei si ma conduce spre o usa mai departata in hol. Usa se deschide cu un scartait si primul lucru pe care il vad sunt peretii de un alb murdar patati de diferite pete de culoare facut cu degetele sau pensulele. Camera este mica, e de marimea unei bai. Pe jos sunt diverse hartii, cartoane, tablouri inramate dar care nu-s agatate pe pereti. Langa fereastra e un sevalet din lemn. Pe panza e inceputa o pictura, nu imi dau seama ce este, pana acum sunt doar niste culori peste culori aruncate, parca-i totul la nimereala. Emma se plimba pe acolo in fata mea. Imbracata asa, cu parul ravasit, cu buzele muscate si ochii sclitori parca ma uit la un tablou. Camera si ea sunt ravasite, dar se potrivesc ca un puzzle. Incep sa ma simt ca o piesa in plus. Eu nu sunt ravasit, sau poate sunt, dar nu arat ca si cum as fi. 
Incep sa ma uit pe acolo si iau cate un tablou in mana si ma uit. Asa-i, nu deseneaza doar flori, deseneaza si foarte multe valuri si femei goale. Sunt tablouri obscene si sumbre, teribile, dar atat de frumoase. Ma trece un un fior pe sirea spinarii si simt cum parul de la spatele cefei se departeaza de piele. Recunosc intr-un tablou ca este ea. In pictura sta pe un scaun, purtand niste pantaloni largi in dungi, picioarele ii sunt desfacute, iar restul corpului ii este sprijinit de scaunul de lemn. Isi imbratiseaza trupul dezbracat, nu este nimic obscen cand ma uit la corpul ei, insa ochii, Doamne. Sunt atintinti in ai mei, intunecati dar stralucitori. 

O simt in spatele meu cum se uita peste umarul meu la tabloul cu ea. Inima imi bate tare si degetele imi tremura putin de parca as fi facut ceva gresit, de parca am vazut ceva ce nu trebuia. Era arta, era doar un tablou dar ma simt de parca am vazut-o in intimitatea ei. Las tabloul la loc si ii arunc peste umar cel mai jalnic zambet.