Capitolul 13

103 11 2
                                    

Mi-am luat liber de la serviciu doua zile, chiar daca ar fi fost mai bine sa nu fac asta, pana la urma, acum ca am dat ceva bani pentru nunta, nu vreau sa se intample ceva neplacut, precum sa-mi pierd locul de munca. Lucru aproape imposibil, avand in vedere ca seful meu ma place cat de cat. Dar am fost nevoit sa-mi rup doua zile pentru ca nu mereu vin ai mei in vizita si apartamentul asta nu se curata singur. Am incercat sa il fac sa para un loc mai vesel, aducand niste vaze cu flori si niste rame cu fotografii.

Mi-am pierdut toata ziua de ieri, de cand am plecat de la Emma si toata ziua de azi, gandindu-ma la ea. Nu m-a sunat, nu mi-a trimis niciun mesaj, nu nimic. Incerc sa am ganduri pozitive, dar esuez complet. Este clar ca buna ziua ca Emma nu ma vrea pe mine. Si poate e mai bine asa... Mi se face greata cand ma gandesc ca eu sunt a doua varianta. De asememea, mai exista alt tip si ma gandesc si la el, la faptul ca tipul n-are idee ca eu exist.

Termin de pus toate vasele in dulap si reusesc in sfarsit sa vad cat este ceasul. Aproape sapte seara. Mama zicea ca e cam aglomerat traficul (New York in doua cuvinte), deci probabil vor ajunge mai tarziu de opt. Merg pe hol spre dormitor cu gandul de a trage un pui de somn. Aproape reusesc sa intru pe usa, dar se aude un ciocanit. Deja, ce naiba?

Ma intorc si invart cheia in broasca de doua ori, deschizand apoi usa. Ochii mi se maresc, sprancenele aproape mi se unesc si inima o ia la trap. Emma imi zambeste cu timiditate si se sprijina cu cotul in perete. E imbracata in niste haine de casa peste care a aruncat o geaca. Fata ii este rosie si umflata de la frig de zici ca abia s-a trezit din somn.

— Am venit sa vorbim, urasc sa discut la telefon.

Asta ar putea sa insemne doua chestii, a venit ca sa-mi dea vestea cea buna si sa-mi poata vedea zambetul, ori, nu a vrut sa imi spuna sa ramanem prieteni prin mesaj asa cum obijnuiesc ratatii sa se desparta de iubitele lor. Imi revin din incruntatura si incerc sa-i zambesc calduros. O invit sa intre si ii iau geaca pe care o agat in cuier. E cam uda, cred ca ploua afara cu stropi marunti. O rog sa ia loc si o intreb daca vrea ceva si-mi spune ca nu are pofta de nimic. Nici nu se asaza, in schimb se sprijina de blatul mesei.

— Deci...? E legat de noi, nu? ii spun, sprijinindu-ma vis-a-vis de ea de frigider.
— Mhm. Vino aici, esti departe, imi zambeste si-si da niste suvite dupa ureche.

Fac cativa pasi spre ea, iar spre mirarea mea, ea isi pune bratele in jurul gatului meu, facand ca fruntea mea sa se lipeasca de a ei. Atunci cand privirile ni se intersecteaza imi dau seama ca m-a ales pe mine. Nu pot sa nu zambesc cand imi dau seama ca in sfarsit pot fi cu ea si ea ma vrea. O privesc din nou pentru putin inainte sa-mi inchid ochii si sa-mi lipesc buzele de ale ei. Degetele ei se incurca in suvitele mele de par de la spate si ma trage mai aproape. Imi sprijin bratele in masa si continui sa o sarut fara incetare. Imi era dor de buzele ei, de felul cum se simt pe ale mele. Momentul intim ne este intrerupt de sonerie. Injur incet cat buzele mele incat sunt pe ale ei.

— Sunt ai mei... Nu credeam ca o sa vina chiar acum.
— Ah... Vrei sa plec? As putea sa merg in baie si sa ies cand se duc ei intr-o camera.
— Nu, nu vreau sa pleci, ii spun si le deschid usa parintilor mei.

Mama zambeste larg si imi pronunta numele cu atata bucurie cand ma ia in brate si strans. Chicotesc si o imbratisez la loc, sarutandu-i apoi obrajii. Il iau si pe tata in brate, oferindu-ma apoi sa iau bagajele pe care el le tinea. Mama este prima care intra in apartament si deja o aud cum o saluta pe Emma in maniera ei de om care iubeste pe toata lumea, chiar si pe necunoscuti. Din glasul Emmei imi dau seama ca incearca sa para cat mai entuziasmata si deloc inconfortabila in situatia in care se regaseste.
Las bagajul langa cuier, nu vreau s-o las pe Emma singura cu ai mei acum. In schimb vin langa ea, nu-mi pun bratul in jurul ei, nu fac nimic dragastos pentru ca nu stiu ce vrea ea sa parem in fata lor, si pentru ca nu stiu ce va zice mama. Dar dupa cum o stiu eu, femeia asta nu se abtine.

Descifrand-o pe EmmaWhere stories live. Discover now