Descifrand-o pe Emma

Capitolul 17

Imi las privirea pe trupul dezgolit al Emmei pe care tocmai il acopera cu un capod din matase albastra care ajunge sa-i mangaie gleznele. Raman inca sub patura calduroasa acoperit pana la buric. Bruneta se asaza peste patura langa mine, intinzandu-se sa-mi sarute maxilarul. Imi da niste suvite cazute dupa ureche si imi spune ca nu vrea sa plec.

— As ramane aici, dar le-am promis ca merg cu ei la control, ii marturisesc, miscandu-mi mana pe coapsa ei sub halat.
— As fi mers cu voi, dar chiar am treaba. Puteai ramane cu mine sa pictez.
— Ce pictezi?
— Poate o floare, poate un camp, poate un tablou obscen, nu vei stii niciodata.

Chicotesc si ii strang coapsa cand isi lasa capul pe pieptul meu. Ii simt parfumul parului proaspat spalat, dar si al detergentului care s-a agatat de matase. Nu ma pot abtine si ii sarut crestetul.

— Ti-a crescut barba, afirma.
— Nu cred ca o poti simti pe crestet, rad de comentariul ei.
— Ah, nu, spune in timp ce da halatul intr-o parte si-si desface coapsele ca sa  observ cateva dare rosii.
— Ups, ma voi barbieri curand oricum.
— Mhm, dar imi place cum iti sta cand ai barba putinel crescuta.

Discutia ne este intrerupta de telefonul meu de pe noptiera care incepe sa sune si sa vibreze. Emma ridica o spranceana cand vede numele fostei mele sotii pe ecran. Isi lasa capul la loc, obligandu-ma astfel sa conversez cu Sarah de fata cu ea.
Din acea seara cand am dus-o acasa pentru ca era praf si mi-a declarat toate lucrurile, am mai vorbit o singura data. Am sunat-o eu dimineata de dupa s-o intreb daca este totul in regula. Nu si-a luat cuvintele din seara precedenta inapoi si nici nu le-a amintit.
Apas pe partea luminata in verde si ma pregatesc de orice va vrea sa spuna. Vocea ei nu este chiar entuziasmata, mai mult inceata si discreta, semn ca se afla la serviciu si nu prea ar trebui sa ma sune.

— Cu ce ocazie? o intreb.
— Nu am timp de palavragit, seful meu tot da ture. Voiam sa vorbim despre nunta.
— Hm?
— Ava m-a invitat si i-am spus ca vin in seara aceea. Nu m-am gandit daca ar fi ciudat pentru tine... pentru noi.
— Pentru mine nu ar avea de ce sa fie ciudat, eu voi fi cu Emma. E domnisoara de onoare!
— Ah, nu stiam... Ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa nu vin, spune pe un ton trist.
— Nu, ei haide, vino. Te vei distra!

Din capatul celalalt al liniei nu se mai aude decat linistea in care Sarah mormaie ceva, care cred ca nu ar fi pentru mine. Dupa cateva secunde bune imi spune ca o sa vina si ca nu mai poate vorbi, dar daca vreau o pot suna eu dupa ora patru.
Inchidem amandoi, salutandu-ne politicos ca si cum am fi doi prieteni care nu si-au mai vorbit de ani buni.

Cand imi asez telefonul pe noptiera, si vreau sa-mi las la loc bratul in jurul Emmei, ea se ridica si-si pune niste sosete. Iese din camera fara sa-mi adreseze vreun cuvant. O aud la bucatarie ca face cafeaua, asa ca incep si eu sa ma imbrac in hainele pe care le-am purtat aseara cand am venit. Trec prin baie ca sa ma spal pe dinti (da, mi-am adus periuta de dinti in casa ei, este ceva oficial).

Dupa ce termin, merg la bucatarie sa vad ce face Emma. O gasesc asezata pe scaun, sorbind din ceasca si citind niste stiri pe telefon. Ii sarut obrazul si ii multumesc pentru cafea. Nu ma baga in seama, deloc. Imi trag scaunul mai aproape de al ei, sperand sa lase telefonul pe masa. Nu face asta, bineinteles.

— S-a intamplat ceva?
— Nu stiu, s-a intamplat? raspunde cu ironie si continua sa se uite in telefon.
— E legat de Sarah, nu?
— Nu stiam ca mai vorbesti cu ea, si nu stiam nici ca vine la nunta. 

Imi scarpin ceafa si iau cateva guri din cafea. Ma gandeam ca nu-i va conveni, dar speram sa nu bage de seama si pur si simplu sa se convinga singura ca eu si Sarah nu mai avem nicio scanteie.

— E trista, iubitul ei s-a despartit de ea si Ava a invitat-o la nunta. Te deranjeaza asa tare ca vine?
— Ma deranjeaza ca te suna pe tine, isi da ochii peste cap si ia ceasca neterminata s-o spele. 
— Haide, scumpo, nu te poti supara ca m-a sunat...
— Nu? Tu te-ai fi suparat daca fostul m-ar fi sunat? se uita la mine pentru ca nu am nimic de comentat. Asa credeam si eu.