Descifrand-o pe Emma

Capitolul 11

  A trecut deja o saptamana de cand n-am vazut-o pe Emma. Si atunci a fost ceva scurt, nu cred ca aceea intalnire a durat mai mult de zece minute pentru ca interesul ei a fost sa punem banii pentru nunta Avei si a lui Jack, nu sa discutam despre ce se intampla. Am incercat sa deschid subiectul, dar a plecat repede, nu m-a lasat s-o urmez. Ultimul mesaj a fost de acum doua zile cand mi-a spus ca a vorbit cu Ava si Jack si ca dupa multe rugaminti au fost de acord. I-am raspuns sec, ce puteam sa spun?

Dar acum ma gasesc uitandu-ma la mesaj si la mesajele vechi, inainte sa se fi intamplat ce s-o fi intamplat. In ultimul timp incerc sa pun cap la cap ceea ce mi-a spus atunci cand am mers la ea. Am incercat sa ii dau timp sa se gandeasca, dar, ca de obicei, cred ca sunt singurul care se gandeste la noi. Ii scriu un mesaj in care o rog sa vorbim, dar ma razgandesc si-l sterg. Ma las pe spate cu scaunul si-mi frec fata. Singurele interactiuni sociale din ultima saptamana au fost cu niste colegi de serviciu, si astea fiind doar barfe. Nu am avut chef sa vorbesc cu Jack sau Ava, desi el m-a mai sunat, dar am tot gasit scuze. Ar trebui sa-mi cer iertare. Ii dau lui un mesaj si-l intreb daca are chef sa mergem la un bar, chiar mentionez ca fac cinste. Imediat primesc raspunsul: "Scuze, amice, am planuri cu Ava in seara asta". Il asigur ca este totul in regula, dar chiar as fi vrut sa vorbesc cu el macar pentru o ora, sa-mi mai iau gandul. 

Ma uit la ceasul de pe perete si vad ca nu este cu mult trecut de opt seara, as putea iesi si singur in oras. Nu a fost atat de rau cand Sasha a anulat si am ramas la restaurant sa mananc singur. Dar din nou, asta imi aduce aminte de Emma. Voi iesi. 
Ma imbrac rapid in niste blugi si un plover peste care imi pun haina si ies, verificand pe drum spre masina daca am portofelul la mine. Pe drum imi aud telefonul sunand in buzunar, iar inima imi salta de entuziasm la gandul ca ar putea fi Emma, dar numarul mamei se afiseaza in schimb. Zambesc, totusi. 

— Hei, dulceata, vocea mamei este calda si continua sa ma ajute sa-mi mentin zambetul.
— Hei, mama. Imi pare rau ca nu am mai dat niciun semn de viata, am fost ocupat cu serviciul, stii cum este.
— Mhm, de aia nici nu te-am sunat desi am vrut. Imi pare atat de rau de weekendul trecut, abia asteptam sa te vad, spune ea oftand. Stiu ca si tu voiai, vremea nu a tinut cu noi. 
— Din pacate, poate weekendul viitor? As putea incerca sa vin.
— Oh, nu, nu! Tocmai de aia te-am sunat, vreau sa-ti spun ca eu si tatal tau vom fi in oras pentru cateva zile si voi trece pe la tine. Noi o sa stam la un hotel. 
— Serios? Cu ce ocazie? 
— Asa, pur si simplu, si batranii se mai plimba, chicoteste.
— Nu vreau sa aud ca stati la un hotel. Veniti la mine, dorm eu pe canapea si voi in dormitor. Canapeaua e destul de comoda. 
— Hm, o sa vorbesc cu taica-tu. 

Claxonez si ma uit dupa un loc de parcare in timp ce o las pe mama sa vorbeasca despre tot felul de chestii: retete, vecini, emisiuni. Femeia asta e tare vorbareata. 

— Oh, ghici cine m-a sunat! Sarah! Doamne, ce mult a trecut de cand n-am mai vorbit cu ea. 
— De ce te-a sunat? spun incercand sa nu ma infuri. E impreuna cu altcineva acum, oricum. Care e problema ei?
— Nu fi asa ursuz, dragule. A sunat din greseala si am stat putinel de vorba.
— Sper ca nu despre mine, glumesc, insa tacerea ei indica spre faptul ca fix despre mine  fost discutia. 
— Spunea ca v-ati mai vazut, isi face griji in privinta ta.
— Ei bine, nu este treaba ei. Eu nu mai sunt treaba ei. Putem schimba subiectul?

Raman in parcare inca putin apoi inchid telefonul. Femeia asta nu poate sa o sune pe mama pur si simplu si sa vorbeasca despre mine si sa-i spuna ca se ingrijoreaza. Ultima oara cand am verificat ea avea alt iubit si isi traia viata ei sanatoasa si plictisitoare, nu se interesa de probleme mele. Pun pariu ca mama nu vine din drag pentru mine in oras, vine sa vada daca intr-adevar este ceva de care si ea ar trebui sa fie ingrijorata. Ma intreb daca i-a spus de Emma. Doamne, normal ca i-a spus!  De ce a trebuit sa fiu atat de tampit si sa spun ca este iubita mea? Mama o sa puna atatea intrebari, nici nu vreau sa ma gandesc... Cum e posibil sa am douazeci si opt de ani si sa fiu atat de stupid? 
Ies din masina si intru in barul destul de aglomerat. Temperatura cu siguranta este mult mai clada decat cea de afara. Pe canapele vad diverse cupluri, grupuri de tipi singuri, dar si diverse fete imbracate in haine atat de scurte incat as putea sa jur ca sunt foarte aproape de a fi numite lenjerie. Muzica abia se aude, vocile acopera melodia, dar se mai gasesc cateva persoane sa danseze deslantuite. Ma asez pe unul dintre scaunele libere de la bar si cer un martini. Ma uit in stanga mea si vad ca pe scaun e un tip deja beat, cam devreme as spune. In dreapta mea scaunul este liber.