Descifrand-o pe Emma

Capitolul 19

Atmosfera cu siguranta s-a mai domolit, mai ales acum ca tortul s-a taiat si s-a si mancat. Mesele nu mai sunt deloc pline de oameni, unele sunt chiar golite complet. Pe ringul de dans mai vad cateva persoane care abia se mai tin pe picioare de la cata bautura au consumat, dar care incearca sa-si miste trupul dupa ritmul melodiei. Emma se joaca cu degetele pe pahar, privind in gol la lichidul aproape incolor ramas pe fund. Ii privesc ochii cum i se inchid curprinsi de somn, dar pe care trebuie sa-i deschida ca sa ramana treaza. Ma las pe spatar, fiind coplesit de asemenea de somn, dar si de toata mancarea pe care am putut s-o mananc in seara asta. Jack si Ava danseaza lent in mijlocul salonului si-si spun diverse lucruri la ureche. Sunt atat de fericiti, o vad pe chipul lor. 

La masa alaturata, nu sunt mai mult de patru persoane ramase, printre care si Sarah. Ma mir ca a ramas pana acum, ma asteptam sa plece dupa ceremonie. Vorbind de ceremonie, nu am mai vorbit deloc de atunci, in schimb, ne-am aruncat priviri, o groaza de priviri. Ma intreb de ce a venit. Asta ma framanta de cand am vazut-o. Poate ca se plictisea acasa, poate a vrut sa-si ia gandul de la Osas, poate a vrut sa fie alaturi de Ava si Jack... As vrea sa stiu de ce. 

— Ma duc sa ma plimb pe afara putin, ii zic Emmei.
— Te-ai plictisit?
— Ma simt putin rau, vreau sa iau o gura de aer proaspat. 

Da din cap si nu da semne ca ar vrea sa vina cu mine afara. Adevarul este ca simt ca as putea sa vomit si capul imi este greoi, probabil de la muzica si aerul conditionat m-a luat durerea asta. Trec pe langa scaunul pe care sta asezata Sarah, dar nu o privesc, desi ii simt privirea arzatoare pe spatele meu. 

As vrea sa vorbesc cu ea, sa aflu ce se petrecere, sa comunicam cumva, dar stiu ca Emma si-ar iesi din minti doar daca ar sti ca i-am aruncat cateva priviri in seara asta. Iesind din salon, dau de felinarele de pe langa gradina de trandafiri care s-au aprins, lasand ca asta sa fie singura sursa de lumina de aici. Muzica a incetat sa mai bubuie in capul meu, facandu-mi inima sa tresalte, in schimb, o aud in surdina de dupa usa de  sticla. Dau cateva ture, lasandu-mi mintea sa se linisteasca si incercand sa fac durerea de cap sa-mi dispara. Probabil ma doare si de la bautura. Am baut cateva pahare pline. 

Pentru cateva secunde aud muzica din nou tare, dar linistea revine imediat. Cand ma uit spre usa de sticla o vad pe Sarah ca se sprijina de ea si se uita spre mine. Parul care la inceput era aranjat si arata superb, inca arata la fel de bine. Ma incrunt din instinct cand vad ca incepe sa faca pasi spre mine. Ii aud tocurile pe ciment, facandu-mi parul sa se zburleasca. Nu, doar de la frig se intampla asta, sau asta incerc sa-mi induc. 

— Ce faci afara? reusesc sa spun. 
— Te cautam pe tine. 

Vad in ochii ei sclipitori ca si ea a avut multe pahare in seara asta. Zambetul nu-i paraseste buzele, dezvelindu-i dintii perfecti de la aparatul dentar pe care l-a purtat in copliarie. Imi las mainile in buzunar, incercand sa par cat mai nonsalant, dar cu siguranta nu reusesc decat sa par ridicol. 

— De ce? Vrei sa-mi spui ceva?
— Da... Nu prea am avut ocazia sa spunem multe in ultimul timp, imi spune in timp ce-mi asaza sacoul si ma priveste in ochi. Ce-ai zice sa ne plimbam pe aici, hm?
— Okay, sigur... 

E beata, face asta pentru ca a avut prea multe pahare. O luam la pas, tinandu-mi in continuare mainile in buzunare si pastrand o oare care distanta intre noi. Simt tenstiunea. Ocolim coltul cladirii si ajungem pe o parte unde nu sunt usi de sticle, dar zumzetul muzicii inca se aude. Ma uit la ea cum priveste cerul, aruncandu-mi cateva priviri din cand in cand. 

— Nunta Avei si a lui Jack m-a facut trista. 
— De ce? Nu te bucuri pentru ei?
— Ba da, doar ca, lasa un oftat sa-i scape. Speram sa fim noi asa si cred ca si tu sperai la fel. 
— Da, dar, e o diferenta intre noi. N-a fost sa fie... trebuie sa trecem peste, ii spun si ma sprijin de peretele rece. 
— Spui asta pentru ca acum esti intr-o relatie cu Emma?
— Nu o spune de parca nu te comportai la fel cand erai cu Osas. 
— Dar el nu mai e acum, si ar putea nici Emma sa nu mai fie, tonul ei devine soptit, iar degetele i se preling pe bratele mele incordate. 
— Inceteaza, Sarah, vorbesti prostii! 
— Tu nu realizezi ca noi doi avem ceva special, am putea sa facem asta sa mearga, nu intelegi? Trebuie doar sa lucram impreuna sa ne facem mai buni, sa ne facem relatia sa mearga, tre-, o intrerup si-mi frec fata. 
— Ai baut, okay? Acum ma vrei, dar maine nu. In sfarsit ma simt fericit, de ce vrei sa distrugi asta pentru mine? Niciodata nu m-am pus in calea fericirii tale, absolut niciodata. Iti amintesti cine a vrut divortul? Iti spun eu, tu l-ai vrut. Tu nu m-ai mai vrut pe mine, nici nu ai idee cum a fost perioada aia pentru mine, glasul imi devine mai gatuit cu fiecare cuvant. Te-am iubit ca un om nebun, dar tu nu ai fost in stare sa ma iubesti nici de fatada.