Descifrand-o pe Emma

Capitolul 22

Imi ridic cu greu corpul asudat din patul cald si moale care ma imbratisa, si ma las inapoi sa cad in sezut. Imi frec instinctiv fata din cauza ametelii si durerii de cap. Fiecare muschi din corp parca plange la fiecare miscare la care il supun. Daca nu mi-as aminti noaptea oribila pe care am avut-o, as spune ca am avut o zi grea la sala, sau... ca m-as fi aruncat pe scari.

Imi las si spatele inapoi pe saltea si imi iau telefon in mana sa verific daca am ratat vreun apel sau vreun mesaj. In speranta de-a gasi numele Emmei pe ecran, sunt dezamagit sa vad doar afurisita de ora si o poza cu noi la fundal. As vrea sa dau cu el de perete, dar ma abtin si deschid lista de contacte. Trec peste numele ei, ramanand cateva secunde cu degetul indecis daca sa apese sau nu pe receptorul verde. Reusesc sa ma abtin. Raman la litera S si privesc cu un gol in stomac numarul ei. Inainte sa mi se duca putinul curaj pe care il am o sun.

— Buna dimineata, Vincent? imi spune pe un ton confuz.
— Hei... Nu te-am sunat in legatura cu masina, ii clarific situatia.
— Oh, atunci?
— Voiam sa te intreb daca esti libera in seara asta.

Intre noi se lasa linistea, iar singurul lucru care este adaugat de Sarah este oftatul ei.

— De ce? Nu e o idee buna... Stii ce ar zice Emma. De ce vrei sa ne vedem?
— Nu ne putem vedea si noi in calitate de prieteni?
— Ma surprinzi pe zi ce trece, sa stii.

Cu vocea ei in recepator, ma uit la tabloul Emmei si nu pot sa nu ma simt vinovat, desi n-ar trebui.

— Lasa-ma sa ma gandesc, bine?
— Bine, ii spun si inchide.

Privesc ochii sumbri pictati de parca ne-am intrece intr-o competitie a clipitului.

— Tu m-ai adus in halul asta, murmur si imi iau privirea de la tablou.

Ma ridic si incerc sa-mi dezamortesc spatele in drum spre bucatarie. De pe hol pot simti mirosul de paine prajita si cafea. Jack imi zambeste larg cand ma vede si imi arata ca a pus mancarea si canile pe masa. Parul nearanjat si ochii pe jumatate deschisi ma fac sa-mi dau seama ca nici el nu e treaz de mai mult de jumatate de ora.

— Esti asa galagios, murmur si iau cana mea plina pana in margine.
— Vrei sa spui "multumesc, Jack, pentru ca ai preparat micul dejun"?
— Era printre variante, ii spun, lasandu-mi telefonul pe masa.

Mancam cateva felii in timp ce el vorbeste cu Ava la telefon si o intreaba cum se simte.

Chiar in momentul in care el incheie conversatia, ecranul meu se aprinde si il deschid ca sa citesc mesajul de la Sarah.

— Te cauta Emma? ma intreaba Jack.
— Nu, de fapt... o sa ma vad cu Sarah.
— Vincent!

Expira vizibil enervat si-si ia cana ca s-o spele.
Citesc din nou detaliile pe care mi le-a trimis prin mesaj, a zis ca ar vrea sa mergem undeva sa bem. Las partea asta la o parte, Jack ar innebuni daca ar auzi ca merg sa beau, din nou...

— Stii, doar pentru ca Emma te-a mintit si te-a facut sa te simti mizerabil, nu inseamna ca trebuie sa o faci pe Sarah confuza.
— N-o fac! Si de ce ii tii partea ei?
— Nu i-o tin, dar nimeni nu merita ca cineva sa se joace cu sentimentele lui, nici macar Sarah, Jack ma acopera pe un ton taioas. Fa ce vrei, nu te impiedic, insa stii si tu ca nu faci ce trebuie.

Ma incrunt si ma ridic de la masa satul de discutia asta.

— Asa, fa pe suparatul! Jack striga in urma mea.

Inchid usa de la dormitor si ma arunc in pat, pregatit sa ma culc la loc. Daca voi sta treaz ma voi gandi prea mult la Emma, cu cat sunt mai putin treaz cu atat este mai bine.