Descifrand-o pe Emma

Capitolul 25

Mirosul de vopsea ma face sa imi tin respiratia pentru ca deja simt ca o sa-mi explodeze capul. Jack a deschis toate ferestrele din camera dupa ce imi spune sa nu ma mai plang si sa fiu barbat. Iau trafaletul in mana si il indes in galeata plina pe jumatate. Continui sa vopsesc peretele alb in galben deschis in timp ce Jack termina de vopsit celalalt perete. Lucram la camera asta de ieri si abia astazi terminam s-o vopsim.

- Stiu ceva sigur acum, imi spune Jack. Nu vreau sa fiu zugrav.
- Da, chicotesc. Daca mirosul nu era atat de rau...
- O sa las geamurile asa peste noapte ca sa iasa tot mirosul asta de vopsea. Abia astept sa punem mobila si sa termin cu camera asta. Ava nu mai are rabdare.

Acopar si ultima urma alba si las trafaletul pe un celofan pe care l-a lasat Jack pe jos. Imi las capul pe spate, trosnindu-mi gatul intepenit.

- O aduci pe Ava sa vada?
- Nu, cred ca a adormit. Cand am fost la bucatarie se uita la un serial si i se cam inchideau ochii. In ultimul timp e foarte obosita.
- Pai nu mai e mult pana in camera asta o veti putea aduce pe Vicenza, ii zambesc.

Ramane si el cu un mare zambet pe fata in timp ce deschide usa pentru a iesi. Umblam in varful degetelor pana la bucatarie din cauza Avei care doarme pe canapea. Arunc o privire spre inainte sa inchid usa in urma mea si ii observ expresia incruntata si mana care se odihneste pe burtica destul de mare acum. Probabil este destul de activa.

Dupa ce las manerul clantei, merg direct spre chiuveta ca sa ma spal pe maini. Jack scoate doua pahare mari si din frigider o sticla de suc de potocale proaspat stors.

- De cateva zile de cand a inceput sa fie cald, Ava vrea in continuu suc de portocale. E tot ce mai avem de baut. Iau in fiecare zi nu stiu cateva kilograme de portocale si facem suc natural, imi explica si umple paharele.

Ciocnim si bem pana la fund. Dupa cat am stat zugravim camera, meritam.
Ma las pe scaun si-mi aud oasele cum imi trosnesc.

- Destul despre noi, mereu vorbim despre asta. Tu ce faci? Cum mai e cu Emma, ai mai vorbit?
- Venise la serviciu la mine si i-am spus ca m-am culcat cu Sarah si am crezut ca ma va lasa in pace, dar a revenit dupa cateva zile la mine.
- Ce voia?
- Sa-si ceara scuze... si m-a invitat sa iau cina la ea acasa pentru ca veneau parintii ei, ii povestesc si bat cu degetele in pahar. Si m-am dus.
- De ce? Vincent, eu nu te inteleg. Vrei sa te impaci cu ea?

Raman fara glas, fiind terifiat de raspunsul care imi trece prin minte, dar pe care trebuie sa-l alung.

Jack ofteaza lung cand il privesc si ridic din umeri. Probabil ca il dispera situatia asta la fel de mult pe cat ma dispera si pe mine.

- Vrei parerea mea? ma intreaba Jack.
- O sa mi-o dai oricum.
- Da, pentru ca singura rezolvare este sa treci peste ea. Imi pare rau, dar asta este realitatea...
- Usor de spus. Ava a mai vorbit cu ea? ma interesez de prietenia lor care pare sa fie distrusa din aceasi cauza.
- Da. Este inca furioasa, stii cum e Ava, isi pierde repede increderea.

Dau din cap si nu pot sa nu incep sa ma gandesc la lucrurile pe care mi le-a spus Ava in ziua nuntii despre mine si Emma. Desi au trecut doua luni de atunci, cuvintele ei sunt in inca intiparite in mintea mea. Ar fi trebuit sa ascult de ea, desi si ea a fost mintita de Emma, a suspectat ceva, ceva de care eu nu mi-am dat seama absolut deloc pana m-a lovit tare realitatea ca un cutit in inima.

- Si Ava este de partea ta, orice ar fi... sper ca stii asta, imi reaminteste Jack.
- Mi-am dat seama de asta, ii zambesc.

Prietenul meu se ridica si-mi spune ca se duce sa vada daca Ava inca doarme. Dupa ce iese, linistea in care sunt lasat se sfarseste repede datorita sunetului de notificare al telefonului meu. Il iau si intru in mesagerie unde citesc mesajul primit de la Emma. Imi spune sa ne intalnim urgent in fata blocului meu. Strang mana pe telefon si ma incrunt, citind si recitind propozitia.