Merliah
Lumina puternică îmi irită ochii și sunt nevoită să clipesc de mai multe ori pentru a mă obișnui. În fundal se aude cascada de care ne vorbea Luna. Într-un final mă acomodez cu soarele puternic. Fac câțiva pași și privesc în jos.
-Și acum ce facem? întreabă Damian.
Îl aud pe Drago cum coboară și ni se alătură.
-Te pot duce eu, o să încerc să cobor cât mai mult.
-Nu, nu pot face asta.
-C-cum adică? Întrebă Damian.
Îmi prind lănțișorul Lunei la gât și îmi strâng mai bine părul în timp ce mă apropii de marginea cascadei.
-Trebuie să sar, spun privind în jos.
-CE!? ochii lui Damian se măresc de spaimă.
-Merliah, trebuie să existe o altă cale, spune Leo.
-Asta e singura variantă pe care o avem, spun descălțându-mă de teneși.
-Hai măcar să ne îndepărtăm câțiva metri. Poți sări în apă și să te lași purtată de curenți, spune Leo.
-Nu pot face asta, curentul este mult prea puternic. O să mă înnec înainte să ajung la gura de vărsare cascadei, spun dându-mi jos ciorapii.
-Dar și dacă sari, impactul va fi puternic...e prea riscant, surioară. Nu am de gând să te las să faci asta! N-am de gând să te las să mori!
Știam că nu mă vor lăsa să fac asta, așa că mi-am luat teneșii și am făcut câțiva pași, îndepărtându-mă de cascadă, iar ei m-au urmat exact cum mă așteptam.
-Și ce propui? Îl întreb încrucișându-mi brațele la piept.
-Vreau ca Drago să te lase cât de jos poate, o săritură de la jumătatea cascadei nu te va afecta chiar atât de rău, spune apropiindu-se de Drago. Crezi că poți face asta?
Leo și Damian îl privesc pe Drago așteptând un răspuns de la el, iar eu am profitat de neatenția lor și am luat-o la fugă spre gura cascadei.
-MERLIAH! urlă Damian din spatele meu, dar nu îl bag în seamă și sar în gol.
Impactul cu apa rece ca gheața mi-a tăiat respirația și m-a zdruncinat puțin. Am ieșit la suprafață să iau o gură de aer.
-AI ÎNNEBUNIT? PUTEAI SĂ MORI! Îl aud pe fratele meu urlând de sus și îmi dau ochii peste cap.
Drago, ai grijă ca ei să rămână acolo. Nu vreau să vină după mine.
Cum dorești, prințesă.
Trag adânc aer în piept și mă scufund. Am întotat în adâncurile apei până am găsit tunelul la care se referea Luna și trec prin el. Înnot cât pot de repede altfel risc să rămân fără aer și n-am de gând să mor până nu aduc pacea. De cealaltă parte a tunelului zăresc o lumină și mă îndrept spre ea. În fața mea văd o grămadă de delfini, meduze, caracatițe, cai de mare, dar nicio urmă de sirene. Oare am greșit tunelul? La câțiva metri de mine înnoată un delfin.
Bună, mă poți ajuta?
Sigur.
Aceasta este Oceania?
Chiar ea.
Îmi poți spune unde le pot găsi pe sirene?
Desigur, îți pot arăta. Dar înainte de asta, ar fi mai bine să îți arăt ce poți mânca pentru a putea respira sub apă. Du-te la suprafață, o să vin și eu imediat după tine.
Înot la suprafață și trag aer în piept, gâtul mă arde de la prea mult stat sub apă. Găsesc câteva stânci și mă așez pe una. La puțin timp apare și delfinul pe care l-am întâlnit în adâncuri.
Mănâncă asta. Te va ajuta să respiri sub apă.
Așează pe stâncă o algă. Fac ce-mi spune, iar apoi mă arunc în apă.
Poți respira acum.
Trag aer în piept, iar delfinul are dreptate, chiar pot respira!
Eu sunt Delfin, iar tu ești?
-Merliah. Îmi pare bine să te cunosc.
Încântat. Deci ce vânt te aduce pe aici?
-E o poveste lungă. Trebuie să găsesc neapărat o sirenă.
Înțeleg. Te voi duce la Castelul Perlelor.
-Castelul Perlelor?
Da, acolo locuiește familia regală.
Am înotat până când în fața ochilor am văzut un palat. Delfin a continuat să înoate, iar eu l-am urmat. La porțile palatului se aflau gărzile regale.
-Tu cine ești? întreabă unul dintre ei.
Ea este cu mine. Dorim să vedem familia regală.
Soldații se privesc între ei, iar apoi ne deschid ușa. Delfin mă conduce spre o sală imensă din care răsuna muzica.
-Spune-mi, te rog, că nu e vreun bal.
Ba da. Regele și regina au organizat un bal pentru fiul lor. Cea pe care o auzi acum este sora lui, Saphira.
-Uau, are o voce foarte frumoasă.
Alte două gărzi se aflau în fața ușii sălii, iar Delfin a vorbit din nou cu ei, iar ei ne-au deschis-o și ne-au poftit înăuntru. Toată sala a amuțit. Cu toții mă priveau fără să scoată un sunet. În fața mea se aflau două tronuri, iar pe ele se aflau două persoane...oh nu, suntem în sala tronului...
-Ce caută un om în palatul meu? Cine te-a adus aici? întreabă regele.
Eu am adus-o, Maiestate.
-Cum ai putut face una ca asta, Delfin?
Ea m-a rugat, Maiestate.
-Și cum mai exact te-a rugat?
Mă înțelege, Maiestate. Înțelege ceea ce îi spun.
-Poți vorbi cu animalele? întreabă privindu-mă în ochi.
-Da, Maiestate.
-Cine ești?
-Sunt prințesa Merliah.
-O fată prin ale cărei vene curge sângele regal. Ce cauți aici?
-Am nevoie de ajutorul tău, Maiestate.
-Cu ce pot ajuta eu un om?
-Am nevoie de un talisman care să conțină o parte din puterea unei sirene sau a unui triton pentru a putea restabili pacea între creaturile supranaturale.
-Te aștepți să te cred? Cum poate o muritoare să aducă armonia între noi.
-Nu sunt o muritoare, spun și îmi las ochii să devină roșii.
Regele și regina se ridică de pe tron și mă privesc uimiți.
-Ești adevăratul alpha? întreabă un tânăr care, după coroană, bănuiesc că este fiul lor.
-Imposibil! spune o fată care probabil este Saphira.
-Și totuși mă aflu în fața voastră. Mă veți ajuta?
-De unde știm noi că tu ești adevăratul alfa? De unde știm noi că asta nu este vreo vrăjitorie?
Scot lănțișoarele de la gât și le las să cadă peste tricou.
-Ei au avut încredere în mine după ce le-am dovedit prin diferite mijloace că sunt adevăratul alpha.
-Dragon...din pandantivul tău emană puterea unui dragon. Iar din acela, puterea unei zâne și a unui vampir, iar acea brățară este de la o vrăjitoare.
-Așa este.
-Cum ai obținut puterea unui dragon? Nu mai există de atâția ani!
-Printre noi mai trăiește unul, iar numele lui este Drago.
-Cum l-ai convins? Dragonii nu oferă așa ușor o parte din magia lor. Și sunt sigur că răsuflarea lor de foc o oferă și mai greu.
-Dragonii se află în familia noastră încă de la început, iar unul din ei mi-a salvat viața când eram mică. Drago mi-a oferit inima lui de foc, iar așa s-a creat o legătură între noi.
Las pentru câteva secunde ca acel verde extrem de deschis să preia controlul asupra culorii ochilor mei, iar apoi îi las să revină la normal.
-Fantastic, spune regele. Te poți baza pe ajutorul familiei regale, prințesă.
-Vă rog, spuneți-mi Merliah, Maiestate.
-Atunci, te rog, spune-mi Maximilian. Ea este soția mea Meribella, fiul meu William și fiica mea Saphira.
-Încântată de cunoștință.
-Plăcerea este de partea nostră, spune William. Ai nevoie de un talisman, nu-i așa?
-Da.
-Atunci îți voi da brățara mea.
Prințul își dă jos brățara de pe braț și mi-o întinde.
-Trebuie să o porți la fel ca mine, pe braț. Se va ajusta singură în funcție de dimensiunea brațului tău.
Iau brățara din aur în formă de ramură de măslin și o bag pe braț. Așa cum a spus prințul, brățara s-a strâns în jurul brațului meu. William privește atent la brațul meu.
-S-a întâmplat ceva?
-Pe brațele tale a apărut un semn.
-Poftim? întreb uitându-mă la brațul meu stâng.
Avea dreptate. Pe braț am văzut un semn auriu care era acoperit puțin de brățară.
-Ce înseamnă asta?
-Acel semn se numește Vârful Curajului. Spune-mi, Merliah, ai sărit de pe stânca cu cascada?
-Da.
-Ei bine, pentru curajul de care ai dat dovadă, ai fost răsplătită cu semnul pe care, până și noi, îl căpătăm cu greu. Acum sunt sigur că ne vei conduce așa cum trebuie.
-Mulțumesc, șoptesc.
-Neamul meu nu îți pot oferi cine știe ce putere. Iar ceea ce putem noi să facem nu cred că te-ar ajuta prea mult. Familia mea poate controla perlele. Le putem muta de colo-colo, le putem face să ia diferite forme: coliere, brățări, inele, coroane și alte bijuteri. Iar sirenele au o voce încântătoare.
O privesc pe Seraphina.
-Ai o voce foarte frumoasă.
-Mulțumesc! Și voi, oamenii de pe uscat, aveți o voce minunată.
Zâmbesc la auzul vorbelor ei.
-Așa este.
-Tu poți cânta? Întreabă cu un glas entuziasmat.
Dau încet din cap.
-Mi-ar face plăcere să te aud cântând.
-Poate cu altă ocazie.
-Eu te pot ajuta altfel, spune regina Meribella.
Această scoate o pietricică din coroana ei și o transformă într-un lănțișor cu pandantiv la care adaugă două perle, câte una de o parte și de alta a pietricelei. Apoi mi-l prinde la gât.
-Poartă o parte din puterea noastră, dar cred că pietricica care se află în pandantiv îți va fi de folos. Acea pietricică îți va permite să te transformi în sirenă. Tot ce trebuie să faci e să rostești cuvintele: vreau să devin sirenă. Poți să încerci.
Trag aer în piept și privesc familia regală.
-Vreau să fiu sirenă.
Dintr-o dată simt cum ceva în mine se schimbă, iar apoi, în locul picioarelor văd o coadă.
-Dumnezeule...șoptesc privind coada. E albă...
-E un lucru extrem de rar, spune regele. Nu am mai văzut o sirenă cu coada albă până acum.
-Dragonul și vârcolacul meu...amândoi sunt albi...Oare are vreo legătură cu ei?
-Posibil.
-Arăți minunat, spune Seraphina. Iar culoare cozii îți scoate în evidență ochii verzi.
-Ești atât de frumoasă, șoptește William.
-Mulțumesc! Vă promit că vă voi aduce lucrurile înapoi după ce se va termina totul.
-Nu, scumpo. Poți opri lănțișorul, așa ne poți vizita oricând, spune regele. Noi ieșim destul de rar la suprafață.
-Poți păstra și brățara, adaugă William.
-Vă mulțumesc! Și îmi cer scuze că v-am întrerupt balul.
-Nu face nimic, spune William. Dă-mi voie să te conduc înapoi la cascadă.
-Cred că ar trebui să rămâi. E balul tău până la urmă. Mă pot întoarce cu Delfin.
-Te rog...
-Bine.
Am înnotat împreună cu William până la celălalt capăt al tunelului.
-Nu am putut să nu observ că porți un inel de logodnă și o verighetă. Ești căsătorită.
-Da.
-Băiatul respectiv e foarte norocos.
-Eu sunt norocoasă că a apărut în viața mea. Nu știu ce m-aș face fără Damian.
Am traversat tunelul și am înotat la suprafață. Am observat ușurarea de pe chipul lui Damian când m-a văzut.
-Poți înota până acolo sus. Acum poți face față curentului apei.
-Mulțumesc, dar cred că o să aleg varianta mai ușoară, spun și privesc în sus la Drago cum zboară deasupra noastră.
-Marele Dragon!
-Oh, tinere William, spune-mi Drago.
-De unde știi cum mă cheamă?
-Eu știu foarte multe lucruri.
William se uită la mine.
-Sper să ne revedem curând, spune și pleacă.
-Ești gata să ieși din apă?
-Credeam că nu mă mai întrebi, spun zâmbind. Dar te anunț de acum, am coadă.
-Da?
Ridic din coadă, iar Drago mă privește uimit.
-Se pare că nu ai căpătat doar coada, ci și Vârful Curajului.
-Oh, da, așa se pare.
-Ei bine, o să ai parte de aceeași experiență de zbor ca fratele și cumnatul tău.
-Mă pot obișnui cu asta.
Drago își înfășoară ghearele în jurul meu și zboară înapoi pe stâncă.
-Dumnezeule! strigă fratele meu când Drago mă pune jos. N-am comandat sushi!
-Ha, ha, foarte amuzant Nicholas, spun dându-mi ochii peste cap.
-Acum ce mă fac cu tine? Te car pe brațe? Sau te pun într-un acvariu?
Fratele meu râde.
-Vreau să am din nou picioare, spun.
După ce rostesc cuvintele, coada dispare și redevin om.
Damian se apropie de mine.
-Sunt momente în care cred că nu ești întreagă la cap.
Mă strânge în brațe, sprijinindu-și bărbia pe creștetul meu, iar respirația mi se opri în gât.
-Dar îmi place asta la tine, îmi placi tu. Foarte mult. Dar să nu mai faci așa ceva în viața ta!
Nicholas îmi aduce teneșii și mi întinde.
-Mulțumesc.
-Cum a mers cu sirenele, iubito?
-Perfect. Regina Meribella mi-a dat acest pandantiv.
-Și puterea de a te transforma într-o sirenă, spune zâmbind. Cea mai frumoasă sirenă.