Destinul sângelui albastru

~Intrarea în Infern~

Merliah

Palatul Consiliului era cu adevărat sinistru. Oriunde priveai vedeai doar negru în fața ochilor. De la porți și clădirea impunătoare până la statuile în formă de lei. Pe acoperiș erau mai multe statui negre în formă de balauri. Natura din jur era moartă, doar câte o cioară își făcea simțită prezența, iar în depărtare se auzea curgând un râu. Îi arunc o privire lui Damian. După trupul său încordat, mi-am dat seama că are aceeași impresie ca mine...Asta e intrarea în Iad, iar ceea ce se află după porți, e Infernul în toată splendoarea sa. Unul dintre cei cinci tipi care și-au făcut apariția la castel, ne-a condus în camera în care ne așteaptă Consiliul.

Drago, am o presimțire rea în legătură cu locul ăsta.

Merliah, unde ești?

Mă aflu în fața Consiliului. Te rog să stai pe aproape...cred că o să am nevoie de tine.

O să zbor cât mai sus ca să nu fiu văzut. Dacă ești în pericol, cheamă-mă.

Mulțumesc, Drago.

Ai grijă, copilă!

Ușa se deschide, iar la masa din fața noastră se află trei oameni.

-Prințe Damian, bine ai venit!

Un om de vârstă mijlocie se ridică în picioare când intrăm.

-Se pare că ai mai adus pe cineva, spune deschizându-și brațele. Prințesă Merliah!

-Victor, spun zâmbind.

-Cărui fapt îi datorez această vizită neașteptată?

-Cinci dintre oamenii tăi au venit la castel pentru a-l aduce pe Damian în fața voastră. Tu să-mi spui motivul.

-Măi să fie, un beta calcă pragul camerei Consiliului! Spune un tip cu pielea albă ca varul din dreapta lui Victor. Ceva îmi spune să nu am încredere în el.

-Michael, spun precaută.

-Ceva ce nu vezi în fiecare zi! Spune femeia din stânga vârcolacului.

Femeia brunetă purta haine negre, iar unghile lungi și roșii îi ieșeau în evidență. Vrăjitoare...și nu cred că e una de treabă.

-Miranda.

-Se pare că Prințul Damian mi-a adus o viitoare mireasă.

Ochii îmi cad pe un tânăr blond cu ochi căprui și tenul foarte alb care stătea în picioare lângă vampir.

-Bănuiesc că el e fiul tău, spun privindu-l pe Michael.

-Așa-i. El e Jackson.

-Iar tu ești cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. Ce-ai zice să devii mireasa mea?

În câteva secunde Damian a ajuns în fața lui, i-a pus mâna pe gât și l-a izbit de perete.

-EA E DEJA A MEA! mârâie Damian strângându-l mai tare de gât, fața vampirului albindu-se mai rău decât era deja.

-Dă-i drumul fiului meu înainte să te omor! tună vocea lui Michael.

-Victor, stăpânește-ți membrii Consiliului, spun calmă.

-Michael!

Vampirul face un pas înapoi, iar eu mă apropii de Damian.

-SPUNE-O! ordonă Damian.

-E...e a ta.

-CERE-I SCUZE IMEDIAT! Altfel îți frâng gâtul în două fără să stau pe gânduri!

-Îmi p-pare rău...

-Liniștește-te, șoptesc punându-i mâna pe braț.

La auzul glasului meu, corpul lui Damian se relaxează și îi dă drumul.

-Dacă te mai aud adresându-i-te așa, te omor cu mâinile mele.

Vampirul își așează mâna pe gât respirând cu greu. Iar eu îl iau pe Damian de mână și îl trag în spatele meu.

-Treci la subiect, Victor. De ce l-ai chemat? Întreb mutându-mi privirea de la vampiri la vârcolac.

-După cum bine știi, Consiliul vrea să aibă cei mai buni luptători, iar Prințul Damian este cel mai puternic alfa și are cea mai puternică haită. Fratele lui, Prințul Leonardo, la fel. Am dori să ni se alăture.

-Asta nu o să se întâmple niciodată, spune Damian din spatele meu. Niciunul din nou nu va face parte din Consiliu.

-Dacă ni te alături, vei avea tot felul de avantaje. În plus, te poți căsătorii cu orice fiică a haitelor din Consiliu, la alegerea ta bineînțeles.

-Sunt deja căsătorit!

-Ești? întreabă Victor ridicând o sprânceană și apoi mă privește studiind cu atenție inelele de pe degetul meu. Desigur, spune întorcându-și atenția asupra lui Damian. Dar nu uita de celelalte avantaje.

-Nu sunt interesat. Acum, dacă ne scuzați, noi o să plecăm.