Destinul sângelui albastru

~Sărutată~

Merliah

Nu am știut ce să-i răspund. Melodia s-a terminat, iar el a făcut un pas în spate, fără să-mi dea drumul la mâini, pentru a mă privi încă o dată. A mai vrut să-mi spună ceva, dar în clipa aceea a văzut pe cineva în spatele meu, iar căldura din ochii lui a fost înlocuită imediat de ură și furie. Când m-a privit din nou a scos un mârâit jos, asigurându-se că doar eu îl pot auzi. A făcut un pas în spate și a plecat, l-am văzut făcându-și loc printre mulțime...iar eu am rămas singură în mijlocul încăperii...din nou. Am pășit încet printre oameni și am ieșit pe hol unde mi-am rezemat spatele de cel mai apropiat perete. Ce naiba s-a întâmplat? Nu am avut timp să îmi dau seama pentru că am simțit pe cineva în spatele meu. Nu miroase a bine.

-Bună seara, frumoasă domnișoară. De ce o femeie așa frumoasă ca tine stă singură?

-Asta nu e treaba ta, spun.

-Unde-mi sunt manierele? Eu sunt Benjamin, iar tu ești? întreabă ridicând o sprânceană.

-Din nou, nu e treaba ta.

-Îmi acorzi un dans?

-Nu.

-Ei, haide. Nu fi așa, spune și mă prinde de mână.

-Dă-mi drumul în clipa asta! spun încercând să-mi mențin controlul.

-Ah, te lași destul de greu, spune târându-mă după el spre sală.

-Dă-mi drumul!

Din spre mulțime s-a auzit un mârâit puternic, iar în hol a apărut Damian.

-EA E A MEA! Ai auzit ce a spus! Așa că ai face bine să-ți iei mâinile alea jegoase de pe ea în clipa asta, altfel ți le rup!

Tipul a continuat să mă strângă de încheietură.

-Ai o dorință puternică de a muri, spune Damian.

S-a apropiat rapid, și-a înfipt mâna în gâtul tipului și l-a împins în perete apoi l-a ridicat în sus.

-Ți-am zis că EA E A MEA! Ce dracului nu întelegi? Mâna lui a strâns gâtul tipului și mai rău.

-Damian, Damian liniștește-te! Te rog, liniștește-te. Sunt bine acum...Îl trag de braț pentru a-i atrage atenția.

Damian m-a privit și corpul i s-a relaxat încet. Ia dat drumul tipului din strânsoare, iar acesta s-a prăbușit în genunchi. L-a privit cu ură și era cât pe ce să se repeadă din nou la el. L-am strâns de braț.

-Te rog, nu...Nu merită. Lasă-l în pace. Te rog, Damian!

Tipul se ridică te jos, iar Damian mă trage de braț și mă ascunde în spatele lui. Îmi așez mâinile pe talia lui și îi strâng ușor cămașa.

-Damian, șoptesc.

-Pleacă de aici până nu mă răzgândesc și te omor în clipa asta.

Tipul pleacă fără să privească în urmă.

Când nu l-a mai văzut, Damian s-a răsucit cu fața spre mine.

-Ești bine? întreabă prinzându-mi chipul în palmele lui. Ochii lui cercetându-mi fața. Ți-a făcut ceva?

-Sunt bine, Damian.

Mă trage mai aproape de el și mă îmbrățișează. Se uită în jur și când e sigur că nu e nimeni în preajmă, se apleacă, mă aruncă pe umăr și se îndreaptă spre scări.

-Ce faci? Lasă-mă jos!

-ȘHHHT! Ai niște expicații de dat.

-Poftim?

Când ajunge în fața ușii camerei noastre, o deschide și o trântește în urma lui, apoi mă pune jos.

-De unde îl cunoști pe tipul ăla?

-Nu-l cunosc.

-Nu mă minții, Merliah. Clar te cunoștea. Deci cine e el pentru tine?

-Ti-am zis că nu îl cunosc. Și nu-mi place tonul cu care mi te adresezi mai ales ca n-am făcut nimic.

-Ai avut vreo aventură cu el?

-Poftim? Nu mă poți acuza de asemenea lucruri. Nu mă cunoști deloc. Și chiar dacă aș fi avut, ce are de-aface cu tine? Doar o singură femeie contează pentru tine, ceea ce fac eu sau nu, nu te privește! spun răsucindu-mă cu spatele la el.

Asta se pare că l-a enervat. A apărut în spatele meu într-o clipă, mâna lui apucându-mi strâns talia și trăgându-mă spre el.

-Ești a mea, legal suntem legați, Merliah. EȘTI A MEA! a mârâit în urechea mea, iar părul de pe gât mi s-a ridicat la auzul cuvintelor lui.

M-a învârtit astfel încât acum stau cu fața la el. Ochii lui verzi și mortali se uitau într-ai mei.

-A MEA! a răcnit înainte ca buzele lui să se strivească de ale mele.

Nu puteam gândi, nu puteam respira cu gura lui Damian peste a mea. Mirosul și atingerea s-a îmi dădeau mintea și corpul peste cap. A tras ușor de buza mea de jos cu dinții.

-La naiba! E atât de dulce!

Genunchii mi s-au înmuiat așa că mi-am înfășurat mâinile în jurul gâtului său pentru a-mi menține echilibrul. Damian m-a împins ușor spre patul din spatele meu, corpul lui împingându-se într-al meu, am suspinat adânc, iar Damian a profitat de ocazie și și-a strecurat limba în gura mea. Corpul mi-a luat foc. Damian s-a îndepărtat repede de mine, scoțând un șir de înjurături și a ieșit ca o tornadă din încăpere.