Destinul sângelui albastru

~Lupta pentru supraviețuire~

Merliah

Damian mă ia de mână și mă trage după el spre ieșire. Nu se oprește din mers până când nu ajungem în curte.

-Ești bine? îl întreb.

-Da, da, sunt bine. Trebuie să plecăm de aici, presimt că se va întâmpla ceva rău.

-Și eu am avut același sentiment când am văzut locul ăsta.

Am simțit o lovitură puternică, iar privirea mi s-a întunecat. Când mă trezesc, în fața ochilor văd negru. Cel care m-a lovit mi-a pus un sac pe cap. Încheieturile mă dor și atunci realizez că sunt ținută de două persoane. Acum, râul se aude mult mai puternic. Unde sunt? Tot ce-mi amintesc e trupul lui Damian întins pe jos. DAMIAN! Atunci îi simt mirosul și bătăile inimii. E în viață! Cineva se apropie de mine și îmi smulge sacul de pe cap. Lumina puternică mă orbește și sunt nevoită să clipesc de câteva ori până îmi recapăt complet vederea. Damian stă în genunchi în fața mea, țintuit la pământ de trei vampiri.

-Măi, măi! Chiar credeai că vei părăsi locul ăsta fără să plătești pentru ceea ce i-ai făcut fiului meu mai devreme? Am luat cei mai puternici războinici ai mei pentru a-ți da o lecție.

Întorc capul și îl văd pe Michael.

-Michael, ce crezi că faci?

-Liniște, Prințesă! spune privindu-l pe Damian. Ne vom distra puțin. Dacă te vei transforma, ea o pățește.

-LAS-O ÎN PACE! urlă Damian la el.

-Oh, am atins o coardă sensibilă?

-DĂ-I DRUMUL!

-O să-i dau dacă faci ce-ți spun.

-Ce vrei? întreabă Damian mârâind.

-Oamenii mei se vor ocupa de tine, dacă cumva opui rezistență și te transformi în vârcolac, spune scotând din buzunar o seringă pe care o apropie de gâtul meu, îi voi injecta această otravă în vene. Miranda s-a asigurat că e cea mai puternică otravă posibilă. Știi ce e? E omag, planta ucigătoare de lupi. Odată ce i-o injectez, va muri într-o clipă. Puterile ei de vindecare nu vor avea niciun efect.

-Fă-mi ce vrei, dar pe ea las-o să plece!

-L-ați auzit pe băiat, făceți-vă treaba, spune înfigându-și mâna în gâtul meu. Dacă miști, te omor, spune arătându-și colții.

Michael le face semn celor doi vampiri care mă țineau. Aceștia îmi eliberează încheieturile și li se alătură celorlalți. Toți cinci încep să-l lovească cât pot de tare pe Damian. Îl lovesc cu picioarele în față și în stomac.

-Lăsa-ți-l în pace! strig. Damian! Damian, transformă-te! Te rog!

Damian ridică încet privirea spre mine. Chipul îi este plin de sânge și schimonisit de durere. Lacrimile mi se preling pe obraz.

-Te rog, luptă! LUPTĂ, DAMIAN!

Damian își lasă privirea în pământ. La naiba! N-are de gând să lupte.

-Dacă aveți de gând să vă chemați haitele ca să vă ajute, încercați degeaba. Miranda a aruncat o vrajă asupra acestei părți din pădure, gândurile voastre nu trec de bariera pusă de ea.

Tipii îl bat până îl lasă inconștient și îl târăsc după ei până la marginea prăpastiei. Au de gând să-l arunce! N-am mai stat pe gânduri și l-am prins pe Michael de mâna în care ținea seringa. L-am lovit puternic în stomac, durerea i-a copleșit corpul și a scăpat otrava pe jos. Am călcat cu piciorul pe seringă și am spart-o. În clipa în care s-a făcut țăndări, tipii l-au aruncat pe Damian în apele reci ale râului. Am alergat repede și am sărit după el. Impactul cu apa a fost puternic, tăindu-mi respirația, iar curenții erau rapizi. Încerc să dau de Damian, dar cu toată apa care îmi intră în ochi este destul de greu.

-DAMIAN! DAMIAN!

Drago!

Merliah, ești bine? Te-am văzut sărind.

Sunt bine. Îl vezi pe Damian?

Da. Merliah, e inconștient, lasă-mă să văd prin ochii tăi! Așa poți ajunge mai repede la el.

Am făcut-o și am simțit prezența lui Drago prin legătură. Cu ajutorul lui l-am putut vedea pe Damian. Am înnotat spre el, l-am prins de mână și i-am trecut brațul după gâtul meu, iar cu cealaltă mână l-am prins de talie. Ochii mi-au revenit la normal. Am înnotat cât de tare am putut să ajungem la mal. Am fost recunoscătoare când am simțit nisipul scrâșnind sub teneși. L-am prins bine pe Damian de mijloc și l-am tras după mine câțiva pași ca să nu stea în apa rece ca gheața. L-am așezat pe spate și mi-am apropiat urechea de pieptul lui. La naiba! Nu respiră...Am început să îi apăs pe piept și să îi fac respirație gură la gură.

-Haide, Damian!

Mi-am apropiat din nou urechea de pieptul lui. Fir-ar să fie. I-am apăsat din nou pe piept.

-HAIDE! strig.

Chiar atunci Damian s-a răsucit pe o parte și a scuipat toată apa pe care o înghițise.

Am răsuflat ușurată și i-am îndepărtat șuvițele de păr din ochi.

E în viață, are nevoie doar de odihnă. O să veghez asupra voastră până își revine. Dacă simt vreun pericol, nu-mi pasă dacă află de existența mea, vă iau pe amândoi de acolo.

Mulțumesc, Drago! Îți mulțumesc din suflet.

Mă bucur că ți-am fost de folos, Merliah.

Damian își așează mâna peste a mea.

-Ești bine? întreabă privindu-mă printre picăturile de apă care îi intră în ochi.

-Da, dar tu? spun îngrijorată. Tu ești bine?

-Da, șoptește.

-Crezi că poți să mergi?

-Da, dar nu fără ajutor.

-Bine atunci, spun. Încearcă să stai drept.

-Mhm...

Mă ridic și îl iau de mâini.

-Ești gata?

Dă încet din cap. Îl iau de mâini și îl ajut să se ridice, apoi îi trec brațul după gâtul meu și îl țin bine, iar cealaltă mână i-o așez pe talie.

-Dumnezeule, ce doare, șuieră.

Îl iau de mâna pe care o ține pe umărul meu și îmi împletesc degetele cu ale lui. Trag adânc aer în piept și îi iau durerea. Venele mele capătă o culoare neagră.

-E mai bine? Te mai doare?

-Nu...mulțumesc, șoptește.

Urmăm cursul râului pentru câteva momente, iar apoi o luăm pe o cărare.

-Ești rănit așa că vom merge la tine, e mult mai aproape, spun.

-Bine.

Traversăm pădurea până ajungem la castelul familiei lui.

-Ia-o prin spate, Leo ne așteaptă acolo, ne va ajuta el să ajungem în camera mea.

-Bine.

Am făcut cum mi-a zis, iar când am ajuns aproape că ne-am lovit de Leo care ieșea pe o ușă.

-Dumnezeule, sunteți leoarcă!

-N-avem timp de asta, spune Damian.

Leo trece de partea cealaltă a lui Damian și îl sprijină încet.

-Să mergem atunci.

Leo ne conduce spre camera lui Damian și deschide ușa.

-Dacă aveți nevoie de ceva, îmi spuneți și voi veni imediat,

-Mulțumesc, Leo.

Închide ușa și pleacă. Damian se îndreaptă spre dulap și scoate o pereche de pantaloni scurți albaștri și un tricou alb pe care mi le întinde.

-Acolo e baia. Vei găsi tot ce ai nevoie.