Destinul sângelui albastru

~Secretul iese la iveală~

Michael

Se aude o bătaie în ușă.

-Intră! spun fără să-mi iau ochii din foile din fața mea.

-Michael, spune vrăjitoarea.

-Miranda? Ce cauți aici? S-a întâmplat ceva? întreb ridicându-mă de pe scaun.

-Am avut o viziune aseară. Prințesa adună talismanele pentru a distruge Consiliul.

-Vrei să spui că ea e...

-Adevăratul alpha.

-Trebuie să o oprim! Nu poate prelua conducerea! Fă ceva, Miranda!

-Nu pot face nimic, Michael.

-Ești o preoteasă a vechii religii, Miranda. Știu că o poți opri.

-Vrei ca prințesa să moară? întreabă ridicând o sprânceană.

-Dacă e nevoie, da.

-Cum dorești, Michael. Pot aduce de pe lumea cealaltă un spirit care o poate omorî pe prințesă.

-Cum ar putea un spirit să facă asta?

-La fel ca oamenii, spiritele pot fi bune sau rele. Cele din urmă sunt periculoase. Dacă trece prin corpul unei persoane, îi îngheață inima și moare. Nu există niciun om care să fi trăit în urma atingerii unui spirit.

-Vrei să spui că, în trecut, oamenii recurgeau la spirite pentru a-și înfrânge dușmanii?

-Da. Ceea ce făceau în trecut, le îngenuncheau dușmanii, dar tot odată ne afectau și pe noi, vrăjitorii. Sacrificam o viață pentru a deschide un portal către lumea spiritelor, pentru a le elibera, iar apoi ele se ocupau de restul. Un vrăjitor poate rupe voalul dintre lumi, iar odată eliberate, spiritele stârneau panica, frica, distrugeri. Rupând voalul dintre lumi, vrăjitorul crea o nouă lume. E mult prea periculos să fac asta, dar pot aduce în lumea nostră un singur suflet care să o ucidă pe prințesă.

-Fă-o!

Ochii vrăjitoarei s-au schimbat în timp ce rostea o incantație, iar după ce a terminat, în fața ochilor am văzut o fantomă.

-Găsește-o pe prințesa Merliah și ucide-o, spune Miranda, iar fantoma dispare.

-Prințesa nu va ști ce a lovit-o.