Destinul sângelui albastru

~Totul este frumos~

Damian

Oamenilor nu le e frică de ceea ce știu. Le e frică de ceea ce nu știu. E greu să predai cuiva cheile inimii tale, ale fericirii tale. Iar apoi îți dai seama că dacă ai pierde persoana respectivă, ai pierde o parte din tine. Dacă Merliah ar muri, nu aș mai putea trăi fără ea. Nu pot trăi într-o lume în care ea nu mai e. O iubesc atât de mult încât mi-aș da viața pentru ea.

O iau pe brațe, iar ea își lipește obrazul de pieptul meu.

-Ne poți duce acasă? îl întreb pe Drago.

-Sigur că da, spune și se așează ca eu să poată urca. O țin pe Merliah strâns la pieptul meu atunci când Drago își ia zborul și nu-i dă drumul până când nu aterizează în grădina castelului.

Pasărea Phoenix a venit și ea după noi. Ținea sabia în gheare și a așezat-o pe pământ atunci când am aterizat.

-Cred că ar trebui să ții tu sabia, îi spune Merliah lui Drago. E în siguranță cu tine.

-Cum dorești, prințesă.

Pasărea Pheonix a început să zboare în jurul nostru.

-Se pare că te place, spune Drago privind-o pe prințesă.

-Ești cea mai frumoasă pasăre din câte am văzut, spune iar ea scoate un sunet specific.

-Acum va rămâne cu tine cât timp vei trăi, zice Drago.

-Atunci îi voi amenaja un loc special în care poate să stea.

-Victoria ta de azi va fi ținută minte. De toată lumea, până la sfârșitul lumii, spune Drago și își ia zborul.

O port pe brațe până în camera noastră și o așeaz încet pe pat.

-Ești bine? întreb îndepărtându-i părul de pe față.

-Da. Am reușit...

-Așa e, iubito. Ai reușit. Sunt mândru te tine.

-Au luat obiectele? Trebuie să le dau înapoi proprietarilor.

-Stai liniștită, iubito. Oricum trebuie să vină toți atunci când vei prelua conducerea, iar atunci le poți da talismanele.

Își lipește spatele de perne și mă privește cu minunații ei ochi verzi.

-Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine.

-Nu scapi atât de ușor de mine, spune zâmbind.

Îmi așeză o mână lângă talia ei, îmi lipesc fruntea de a ei, iar apoi o sărut.

-Mă ustură buzele de dor, îmi arde sufletul de dorul tău. Pot gusta fericirea în atingerea buzelor noastre, șoptesc.

Îmi presez mai tare buzele de ale ei și o sărut apăsat.

-Ești a mea. A mea. Așa cum eu sunt al tău. M-ai făcut cel mai fericit bărbat din lume. M-ai făcut să te iubesc. Iar acum realizez că nu am mai iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine. Mi-ai intrat în suflet și nu te mai pot scoate de acolo. Când sunt lângă tine, sunt al naibii de fericit. Dacă te am pe tine, nu îmi mai trebuie nimic. M-am atașat enorm de mult de tine. Dumnezeule! Orice ți-aș zice, nu pot să descriu în cuvinte iubirea pe care ți-o port, iubito. Cred că nici faptele nu ar putea să fie de ajuns. Cu tine chiar vreau să am o familie. Lângă tine îmi pot vedea toată viața. Ești ca un drog. Îmi creezi dependență. Sunt dependent de tine, Merliah. Jur că nu o să te las niciodată. Nu voi pleca de lângă tine. Vreau să am grijă de tine și să te iubesc. Nu am căutat niciodată perfecțiunea, dar tu ești mai mult decât perfectă. Ești tot ce mi-am putut dori vreodată.

Se aude o bătaie în ușă, iar apoi se ivește capul lui Nicholas.

-Scuzați-mă de întrerupere, dar mama și tata vor să organizeze un bal diseară pentru a sărbătorii reușita ta, surioară.

-Oh, șoptește. Sigur. Ne vom pregăti și vom coborî.

Nicholas închide ușa în urma lui, iar noi rămânem din nou singuri.

Merliah râde și mă sărută pe frunte.

-L-ai auzit, spune. Trebuie să ne pregătim.

Privesc pe fereastră și am observat cum încet, încet se întunecă.

Oftez și o sărut încă odată pe buze.

Mă ridic din pat și mă duc în baie. După ce îmi fac un duș, mă apropii de ea și o sărut pe frunte.

-O să mă schimb, iar apoi te las să te pregătești. Mă găsești jos în sala balului.

-Ok.

-Vei fi cea mai frumoasă femeie din încăpere ca de fiecare dată.

Zâmbește și se duce în baie.

Deschid dulapul și scot un costum negru, o cămașă albă și o cravată neagră. După ce mă schimb cobor repede în grădină și rup un trandafir alb, iar apoi mă întorc în cameră și îl așez pe pat. Arunc o ultimă privire spre ușa de la baie și plec.

Cobor scările și mă îndrept spre sală. Oamenii au început să apară.

-Hei, frățioare, spune Leo bătându-mă pe umăr.

-A venit multă lume, spun privind în jurul meu.

-Veștile circulă repede. Au aflat că Merliah este adevăratul alpha. Victor s-a asigurat de asta.

-Mă bucur că totul s-a terminat cu bine, șoptesc.

-Da, acum ne putem distra liniștiți.

-Numai la asta îți e gândul, spun râzând.

-Doar mă cunoști! Trebuie să găsesc și eu pe cineva, nu? O să îmi petrec toată noaptea ca să o găsesc pe cea mai frumoasă femeie din încăpere.

-O să încerci degeaba.

-De ce spui asta? întreabă încruntându-se.

Zâmbesc larg.

-Cea mai frumoasă femeie din această sală va fi soția mea.

-Nu mă îndoiesc de asta. Norocosule! Ai pus mâna pe cea mai extraordinară fată!

-Chiar sunt norocos.

-Haide, mama și tată vor să te vadă.

Mă las condus de Leo prin mulțime către locul în care se află părinții noștrii. Mama poartă o rochie aurie care îi scoate în evidență părul negru și buzele roșii. O sărut pe obraji.

-Arăți minunat, spun făcându-i cu ochiul.

-Încetează, Damian.

Tata mă trage într-o îmbrățișare.

-Mă bucur că sunteți bine cu toții.

-Și eu.

-Deci? Unde e frumoasa mea noră?

-Se pregătește. Va coborî curând.

-Suntem tare mândrii de voi toți. Ați adus o schimbare în lume, o schimbare pe care o așteptam cu toții.

Haitele noastre și părinții iubitei mele ni se alătură și așteptăm cu toții să apară Merliah.