Destinul sângelui albastru

~Încercările destinului~

Merliah

-Bună dimineața! spune o voce cunoscută.

Danica intră în bucătărie cu un zâmbet larg pe față și îi fac semn să se așeze pe locul de lângă Nicholas.

-Cum te simți? mă întreabă zâmbindu-mi cald.

-Mai bine. Mulțumesc de întrebare. Dar tu?

-Sunt bine.

-Spune-mi, Danica, știi cumva de unde ar trebui să încep căutările?

-Poți începe de oriunde, scumpo. Suntem înconjurați de creaturile supranaturale.

-De unde știu ce să caut? Ai zis că fiecare îmi va oferi un obiect...de unde știu că acela e obiectul?

-Dacă le dovedești că ești adevăratul alpha și dacă le câștigi încrederea, ele îți vor dărui ceva al lor...un obiect care înseamnă mult pentru fiecare dintre ele. Un pandantiv, o brățară, ceva care conține un strop din puterea sau magia lor. Ești vârcolac, Merliah...deja ai culoarea ochilor, deci poți tăia o specie de pe listă.

-Nu înțeleg...

-Vârcolacii își dau seama după culoarea ochilor dacă sunt alpha sau beta. Un vârcolac nu poate dărui altceva decât această transformare. Nu o să-ți dăruiască un dinte, o unghie sau o bucată din blana lor...o să-ți dăruiască puterea lor, iar ea este definită de culoarea ochilor. Tu deja ești un lup, ești puternică și ai ochii roșii...ești adevăratul alpha. Nu e nevoie de un obiect.

-Ok...Dar fiecare specie nu are pe cineva care să decidă dacă îmi oferă acel obiect?

-Nu, e de ajuns să îi câștigi încrederea unei singure ființe din acea specie.

-Înțeleg...

-Ah și poți tăia de pe listă și dragonii.

O privesc derutată.

-Poftim?

-Lănțișorul tău în formă de dragon pe care îl porți la gât, spune privindu-mă. Un dragon a suflat pe el.

-Flăcările...puterea unui dragon constă în flăcări.

Danica zâmbește.

-Te-ai prins cum stă treaba. Acum e rândul meu să îți ofer ceva, spune.

-Magie?

-Da, o părticică din magia mea.

Danica rupe o frunză din vaza mamei cu flori de pe masă și o acoperă cu palmele.

-Danica, dar deja stăpânesc magia...o bucătă mică, dar tot magie e.

-Ce vrei să spui?

-Magia mea provine de la Drago.

-Asta e imposibil! Doar dacă...

Am simțit prezența lui Drago prin legătură.

Arată-i, Merliah.

Îmi las ochii să se transforme în acel verde frumos.

-Ești legată de un dragon...

-Așa este, Drago mi-a salvat viața și așa a luat naștere legătura dintre noi doi.

-Ce poți face?

Îl ascult pe Drago, iar apoi îi zic exact ce mi-a spus el.

-Pot vorbi cu animalele, pot controla toate elementele...apă, foc, pământ, aer, absolut tot. Pot face aproape orice vrajă...sunt unele foarte puternice pe care încă nu le pot stăpâni...Drago mi-a explicat că îmi va mai lua câteva luni până voi reuși...

-Totuși vreau să iei asta, spune întinzând mâna cu palma în sus, lăsând la vedere o brățară din aur în formă de frunză.

-Ai făcut o brățară din frunza acelei flori...

-Magia îți poate oferi puteri nebănuite.

-Mulțumesc, Danica.

-Cu plăcere, Merliah. Pregătește-te, aventura ta abia acum începe.

După ce am mâncat, ne-am ridicat de la masă și ne-am îndreptat spre grădină. E timpul să începem de undeva.

-Vin și eu cu voi, spune Nicholas.

-Nu, spun calmă. E prea periculos.

-Nu vă las singuri! Nu știi când vă pot fi de folos.

-Of...bine. Dar intervi doar dacă îți cer ajutorul. Ne-am înțeles?

-Gata, șefa!

Ne-am continuat drumul.

-Iubito, trebuie să îți spun ceva.

-Ce este?

Damian a ezitat câteva secunde.

-Vine și Leo...

M-am oprit dintr-odată.

-Poftim?

-Hei, lume! strigă Leo alergând spre noi.

Mă răsucesc pe călcâie și îi arunc o privire urâtă. Leo ridică mâinile în sus.

-Să înțeleg că abia acum și-a făcut curajul să-ți spună că vin și eu? Întreabă trecându-și o mână prin păr.

-Cu cât mai mulți, cu atât mai bine, spune Nicholas ridicând din umeri. Bine ai venit în echipă, amice. Ferește-te de Merliah, s-ar putea să pocnească pe cineva cât de curând, nu îi place că ne-am băgat și noi în asta.

-Putem pleca? Sau mai așteptăm? Poate ni se mai alătură cineva...spun dându-mi ochii peste cap.

Damian mă ia de mână.

-Iartă-mă, n-am știut cum să îți spun...

-E în regulă.

-De unde începem? întreabă privindu-mă în ochi.

-Habar n-am...spun privind în gol.