Destinul sângelui albastru

~Noaptea morții a început~

Merliah

Antonio și oamenii lui părăsesc încăperea, iar acum am rămas doar eu cu Liana.

-Ce păcat, spune învârtindu-se pe lângă mine ca un animal care se joacă cu prada.

I-am aruncat o privire.

-Îl iubești pe Damian, dar el se află sub o vrajă și de asta se purta urât cu tine.

-Tu...

Simt cum furia erupe în mine ca un vulcan.

-Da, tata a vrut un om de încredere care să fie aproape de familia regală, iar eu sunt tânără și m-am apropiat de Damian, dar el mă îndepărta, nu mă plăcea, așa că am ales să aruncăm o vrajă de iubire asupra lui pentru a-l controla. Poate că Vanessa e cea mai puternică vrăjitoare, dar vraja ei avea o slăbiciune. Când ai apărut tu, vraja a început să devină mai slabă. Știi de ce?

Se apleacă și își apropie buzele de urechea mea.

-Pentru că pe tine te iubește cu adevărat, iar atunci când Damian și-a întâlnit iubirea vieții lui, vraja și-a pierdut din putere. Devenea din ce în ce mai slabă când erai în preajma lui.

Liana se așează în fața mea.

-De asta ați acționat acum. Lui Antonio îi era frică să nu își piardă efectul, iar Damian să realizeze că nu simte nimic pentru tine.

Zâmbește diabolic. Culoarea ochilor ei se schimbă în auriu, iar unghiile îi cresc.

-O să-mi facă plăcere să omor un om. O să mă asigur că vei avea o moarte rapidă. Dacă mă gândesc mai bine, o să te omor încet și o să savurez fiecare clipă în care suferi.

Trag tare de funii, iar acestea se rup. Mă ridic de pe scaun și îmi cuprind înceietura cu mâna și o mișc ușor. Ochii Lianei se măresc și face un pas în spate.

-C-cum?

Mă apropii de ea încet și îmi las ochii să se transforme în acel galben strălucitor.

-N-nu se poate...

-Nu sunteți singurii care au apelat la ajutorul unei vrăjitoare. Danica a avut grijă ca nimeni să nu afle.

-Nu mi-e frică de tine!

-Nu? întreb ridicând o sprânceană și făcând un pas spre ea. Ar trebui să-ți fie. Nu voi avea milă de voi pentru ceea ce i-ați făcut lui Damian.

-Nu mă poți învinge! Sunt mai puternică decât tine!

-Și totuși te retragi din calea mea.

-Fir-ai tu! urlă și se apropie de mine.

I-am prins încheietura înainte de a apuca să atace și am lovit-o zdravăn cu genunchiul în stomac. Liana s-a îndoit de mijloc și a căzut în genunchi, respirând cu greu. A început să tușeacă i-ar sângele ei a stropit podeaua.

-Cred că acum realizezi că a fost o greșală să lupți cu mine.

-Iar tu sper că realizezi că e o greșală să te pui cu tatăl meu. Când vei ajunge, îl vei găsi pe Damian zăcând într-o baltă de sânge!

I-am frânt gâtul în clipa în care a spus ultimul cuvânt, iar viața i-a părăsit trupul.

-Nu voi permite nimănui să îl rănească.

Ies din cameră și caut ieșirea. Când reușesc să ajung în grădină, mă uit de jur împrejur. La naiba! Am fost inconștientă când m-au adus aici...nu știu pe unde trebuie să o iau. Fir-ar! Fir-ar! Fir-ar!

Drago mă auzi?

Da, Merliah.

Am nevoie de ajutorul tău. Trebuie să ajung la Damian înainte de a fi prea târziu!

După câteva minute s-a auzit un zgomot puternic. Am ridicat capul și l-am văzut pe Drago zburând deasupra mea. A aterizat și s-a aplecat.

-Repede, Merliah. Lupta a început.

Ochii mi s-au mărit de groază și am urcat pe spatele lui Drago.

Nicholas! Ia haita și du-te de grabă la castelul lui Damian!

Merliah? Ce se întâmplă?

Damian este atacat. El și Leo nu le vor putea face față singuri.

Ajungem cât de repede putem!

-Va fi bine, Merliah! spune Drago dând din aripi, ridicându-se în aer. Nu le voi permite acelor vârcolaci să vă facă rău!

-Mulțumesc, șoptesc.

-Ține-te bine, Merliah, va fi un zbor rapid.

Am făcut cum mi-a cerut. Drago a zburat tot mai sus.

Am simțit teama care a trecut prin legătura mea cu Nicholas.

Dumnezeule! Suntem depășiți!

Rezistați!

Grăbește-te surioară...nu știu cât le mai putem ține piept.

-Aproape am ajuns!

-Drago, vreau să rămâi la înălțime.

-Dar...

-Nu vreau să te amesteci în această luptă.

-Merliah!

-Coboară cât de mult poți, o să sar!