Destinul sângelui albastru

~Pericolul plutește în aer~

Merliah

Ne îndreptam spre castel când telefonul meu a început să sune.

-Alo?

-Surioară, trebuie să vii aici chiar acum.

-Bine, vin imediat.

-Ce s-a întâmplat? întreabă Derek.

-Nimic care să te îngrijoreze.

E vorba despre vârcolacul pe care l-am prins. Daniel vrea să discute cu mine, îi transmit.

Vin cu tine!

Nu, trebuie să mergi cu Damian să îi arăți orașul.

Dar...

Niciun dar, Derek.

-Damian, îmi pare rău dar trebuie să plec. Te va duce Derek să vizitezi orașul. E cel mai bun bodyguard de la palat, va avea grijă de tine.

Îi arunc o privire lui Derek.

-Condu-l tu pe Leo în camera lui, te rog. Apoi puteți lua șoferul meu, vă va duce oriunde doriți.

-Da, prințesă.

Ai grijă de el, Derek.

Îl voi proteja cu prețul vieții mele, Merliah.

-Mulțumesc, Derek.

Trec pe lângă ei și o iau la fugă spre castel. Ies pe altă ușă și mă îndrept spre casa haitei din pădure. Când am fost sigură că nu simt prezența nimănui, m-am transformat și am alergat cât de repede am putut. În câteva minute am ajuns și am intrat în casă.

-Unde e Derek? întreabă Nicholas.

-E cu Damian, l-am rugat să îl ducă el. Am încredere în el și știu că Damian e pe mâini bune. Nimic nu i se poate întâmpla cât timp Derek e cu el. Deci, care e treaba?

-Vârcolacul a scăpat.

-Poftim!?

-Surioară...a început Nicholas, dar l-am ignorat și m-am răsucit spre Lysander.

-Lysander, ce s-a întâmplat?

-Merliah, cred că cineva a pus o vrajă pe noi...știu că e de neiertat ce s-a întâmplat...dar când ne-am trezit vârcolacul dispăruse...Nu am găsit niciun fel de urme.

-Și ceea ce e și mai ciudat, e că lanțurile nu au fost rupte sau deschise și nici gratiile îndoite...nu a ieșit din cușcă, continuă Raphael. E ca și cum a dispărut fără urmă.

Lysander lasă capul în pământ.

-Ne pare rău, Merliah...nu am aflat cine e vârcolacul și nici din a cui haită face parte...

Înainte de a putea continua, l-am auzit pe Derek în mintea mea.

Merliah, ne-am întors la castel.

Mulțumesc, Derek.

-E în regulă, băieți. Nu e vina voastră. E ceva în neregulă în toată povestea asta. De când Damian a ajuns la castel am fost atacați de două ori de vârcolaci, iar acum apare în peisaj și o vrăjitoare. Cineva își bagă nasul, iar când voi afla cine e și de ce face asta...își va dori să nu se fi pus cu noi.